#intestin

• abeș — Termen arhaic din medicina populară românească, utilizat regional în trecut pentru a denumi viermii intestinali, limbricii (Ascaris lumbricoides) sau, în sens larg, paraziții interni ai organismului uman și veterinar. În vechile credințe empirice din sate, prezența unui abeș era asociată cu simptome precum spasmele abdominale nocturne, scrâșnitul din dinți la copii, lipsa poftei de mâncare sau stările de slăbiciune extremă, fiind combătut cu remedii fitoterapeutice agresive din plante amare.
• aerocolie — Tulburare digestivă manifestată prin acumularea excesivă de aer sau gaze în interiorul colonului, determinând distensie abdominală, flatulență și dureri sub formă de colici. Acest fenomen clinic este adesea rezultatul aerofagiei, al fermentației bacteriene accentuate sau al unor tulburări ale motilității intestinale.
• amibiază — Boală infecțioasă parazitară, endemică în special în regiunile tropicale, provocată de protozoarul Entamoeba histolytica; se manifestă clinic prin ulcerații intestinale severe, diaree muco-sanguinolentă (dizenterie amibiană) și prezintă riscul structural de a genera abcese secundare în ficat, plămâni sau creier prin migrare sistemică.
• anchilostom — Vierme nematod parazit din genul Ancylostoma, de dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară încurbată dorsal și o capsulă bucală dezvoltată, prevăzută cu cârlige sau dinți chitinoși. Fixându-se pe mucoasa duodenului sau a intestinului subțire la om și la unele animale, acest organism hematofag provoacă leziuni tisulare, hemoragii locale microscopice și stări severe de anemie.
• anchilostomă — Formă de singular feminin utilizată adesea pentru a desemna o femelă de anchilostom (care se distinge prin dimensiuni superioare masculului și un aparat reproducător extrem de productiv) sau, contextual, o variantă populară pentru specia parazită Ancylostoma duodenale.
• anchilostomiază — Boală parazitară (parazitoză) provocată de prezența în intestinul subțire a viermilor nematozi din genul Ancylostoma. Această afecțiune se manifestă prin tulburări gastrointestinale severe, leziuni ale mucoasei digestive, sângerări microscopice cronice și o stare accentuată de anemie feriprivă cauzată de natura hematofagă a parazitului.
• anereză — Malformație congenitală rară sau anomalie structurală constând în absența parțială ori totală a anusului, adesea asociată cu imperforația anală sau cu prezența unor fistule rectale anormale. Din punct de vedere clinic și funcțional, această afecțiune bio-structurală severă blochează evacuarea normală a materiilor fecale la nou-născut, necesitând o intervenție chirurgicală reconstructivă de urgență imediat după naștere.
• anse — Formă flexionară de plural a substantivului 'ansă', care desemnează multiple formațiuni anatomice curbate în formă de buclă, laț ori elemente dintr-un echipament tehnic de laborator. În context clinic, face referire de regulă la ansele intestinale ce alcătuiesc tubul digestiv; în microbiologie, indică firele metalice folosite în paralel pentru inocularea și izolarea coloniilor bacteriene pe medii de cultură solide.
• anseri — Formă flexionară de plural a unui termen biologic sau regional înrudit structural cu familia gâștelor (Anser), utilizată în clasificările taxonomice vechi sau în descrierile anatomice pentru a desemna ansamblul caracteristicilor morfologice, penajului ori comportamentului păsărilor palmipede. De asemenea, în terminologia medicală arhaică, poate face referire la simptome cutanate haterizate prin aspectul de piele de găină (cutis anserina).
• antiflatulent — Care previne, reduce sau elimină acumularea excesivă de gaze în tractul gastrointestinal; substanță medicamentoasă sau remediu naturist utilizat pentru ameliorarea meteorismului și a balonării. Compușii antiflatulenți (cum este simeticona) acționează prin modificarea tensiunii superficiale a bulelor de gaz prinse în mucusul digestiv, provocând coalescența și eliberarea lor rapidă și nedureroasă.
• antiperistaltic — Care se opune mișcărilor peristaltice normale ale tubului digestiv, încetinind sau inversând contracțiile musculare ale stomacului ori intestinelor; medicament antiperistaltic utilizat structural în gastroenterologie pentru a opri spasmele, diareea acută sau contracțiile intestinale violente. În sens clinic, descrie atât substanțele spasmolitice, cât și fenomenul patologic de mișcare retrogradă a conținutului digestiv.
• antiperistaltism — Fenomen fiziologic sau patologic constând în inversarea undelor de contracție musculară ale tubului digestiv, care se propagă în sens contrar celui normal, adică dinspre etajele inferioare către cele superioare. Acest mecanism structural poate apărea ca o reacție de apărare a organismului în cazul ingestiei de substanțe toxice, generând vărsături, sau ca simptom sever în cadrul unor obstrucții și ocluzii intestinale mecanice.
• ascarid — Vierme nematod parazit din familia Ascarididae, cu corpul cilindric, nesegmentat și extremități ascuțite, care trăiește în stare adultă în intestinul subțire al omului sau al diverselor animale; limbric. În sens adjectival, se referă la elemente, simptome sau structuri biologice care aparțin acestor paraziți, care sunt provocate de aceștia ori care prezintă caracteristici morfologice similare.
• ascaridioză — O boală parazitară infecțioasă, răspândită la om și la animale, provocată de infestarea cu viermi cilindrici din genul Ascaridia sau Ascaris. Această afecțiune parazitară se dezvoltă cu precădere la nivelul intestinului subțire, unde prezența paraziților determină tulburări digestive severe, dureri abdominale acute, stări de subnutriție și reacții alergice din cauza toxinelor eliberate.
• ascaridoză — Variantă sinonimică omologată și utilizată frecvent pentru ascaridioză; boală infecțioasă intestinală provocată de viermele nematod Ascaris lumbricoides. În terminologia medicală modernă, termenul descrie starea patologică generată de prezența, ciclul evolutiv și acțiunea toxică a acestor helminți în interiorul organismului gazdă.
• ascaris — Gen de viermi nematozi paraziți cilindrici de dimensiuni mari, din familia Ascarididae, care populează în faza adultă intestinul subțire al omului și al altor mamifere. Specia tipică și cea mai cunoscută este Ascaris lumbricoides, agentul etiologic al ascariozei, un organism parazitar structural adaptat la mediul enteric, capabil să provoace tulburări digestive, respiratorii și nutriționale severe în lipsa unui tratament adecvat.