#integrare

• absorbabil — Care poate fi absorbit, încorporat, dizolvat sau asimilat complet de către un corp, un mediu sau o structură majoră. În filozofia morală și ontologie, termenul este utilizat metaforic pentru a descrie acele elemente individuale, valori particulare sau doctrine secundare care dețin capacitatea structurală de a fi înglobate integral într-un sistem de gândire dominant sau într-o comunitate, pierzându-și treptat alteritatea.
• absorbitiv — Care manifestă o capacitate intrinsecă de absorbție sau asimilare; referitor la proprietatea de a îngloba și a reține elemente sau influențe externe. În filozofia morală și ontologie, adjectivul este utilizat metaforic pentru a descrie acele sisteme dogmatice, structuri sociale sau cadre conceptuale care posedă o predispoziție naturală de a asimila alteritatea, integrând criticile și elementele adverse în propriul nucleu teoretico-normativ.
• absorbtiv — Care manifestă proprietatea de a absorbi, de a îngloba sau de a reține elemente ori energii; referitor la capacitatea intrinsecă de asimilare. În filozofia morală și ontologia socială, adjectivul este utilizat metaforic pentru a califica acele sisteme de gândire, culturi dominante sau instituții flexibile care posedă capacitatea de a internaliza criticile externe, dizolvând treptat alteritatea opozanților prin integrarea lor într-o structură axiomatică mai cuprinzătoare.
• absorpțiune — Fenomenul fizic sau chimic prin care o substanță (gaz, lichid sau energie) pătrunde în masa altui corp și este reținută de acesta; procesul de asimilare a nutrienților de către un organism viu. În sens economic sau social, reprezintă integrarea completă a unor elemente, fonduri sau entități mai mici într-o structură mai mare.
• actinon — Termen istoric și științific utilizat pentru a desemna izotopul radioactiv radon-219 (An), produs structural intermediar în cadrul lanțului de dezintegrare naturală al actiniului sau uraniului-235. Este un gaz nobil, greu, instabil, cu un timp de înjumătățire extrem de scurt, de aproximativ 3,96 secunde, ce emite particule alfa de mare energie înainte de a se transforma în poloniu-215, fiind monitorizat în laboratoarele de cercetare nucleară pentru studiul emanațiilor radioactive.
• aderare — Acțiunea de a adera și rezultatul ei; proces formal, juridic și instituțional prin care un stat, o entitate sau un individ devine parte integrantă a unei structuri politice, economice ori sociale preexistente. În istoria contemporană a României, termenul se referă structural și simbolic la procesul de integrare deplină în Uniunea Europeană și în Alianța Nord-Atlantică.
• agroindustrial — Care aparține sau se referă la complexul economic format din producția agricolă și prelucrarea industrială a produselor vegetale sau animale. Termenul descrie activitățile, unitățile de producție ori regiunile în care cultivarea pământului și creșterea animalelor sunt integrate structural cu fabricile de procesare, ambalare și distribuție a alimentelor.
• antineutrin — Antiparticulă corespunzătoare unui neutrin; lepton neutru din punct de vedere electric, cu o masă de repaus extrem de mică (sau nulă) și spin semiîntreg, emis de regulă în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus ale nucleelor atomice. În sens structural, posedă o helicitate inversă (de dreapta) față de cea a neutrinului (de stânga) și interacționează extrem de slab cu materia.
• antineutrino — Antiparticula corespunzătoare neutrinului, caracterizată prin masă extrem de mică (aproape nulă), sarcină electrică neutră și spin semiîntreg, având o helicitate inversă (de sens orar sau dextrogiră) față de cea a neutrinului. Această entitate subatomică este emisă în mod predominant în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus, interacționând cu materia exclusiv prin intermediul forței nucleare slabe și al gravitației, fapt ce o face extrem de dificil de detectat.
• antisegregaționist — Care se opune segregației, în special celei rasiale, etnice sau sociale; persoană, mișcare ori cadru legislativ care militează pentru integrarea deplină, egalitatea în drepturi și coabitarea armonioasă a diferitelor grupuri umane în spațiile publice, școli și instituții. Termenul caracterizează politicile incluzive din a doua jumătate a secolului al XX-lea care au demantelat barierele discriminatorii și apartheidul.
• apartenență — Faptul de a aparține unui anumit grup, unei comunități, organizații, clase sociale sau categorii; legătură structurală, juridică sau morală care asociază o persoană ori un obiect cu o entitate colectivă sau cu un proprietar de drept.
• aparține — A fi proprietatea cuiva, a se afla în posesia de drept a unei persoane; a face parte dintr-un colectiv, dintr-o clasă, dintr-un grup social, dintr-o epocă sau dintr-o anumită categorie structurală; a fi de competența, atribuția sau datoria cuiva.
• apercepare — Acțiunea de a apercepa și rezultatul ei; procesul mental și dinamic prin care un individ asimilează conștient idei sau senzații noi, integrându-le activ în fondul său aperceptiv existent. Acest termen este utilizat ca sinonim tehnic parțial pentru 'apercepție' în anumite studii de psihologie cognitivă.
• armonia — A pune în armonie, a acorda sau a îmbina în mod plăcut și proporționat elemente muzicale, plastice, literare ori sociale; a realiza un acord perfect între părți componente diferite pentru a forma un întreg omogen și estetic. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care elemente diverse (sunete, culori, idei sau grupuri umane) se adaptează structural unele la altele, eliminând conflictele sau discrepanțele vizuale și acustice.
• asimila — A absorbi, a însuși sau a integra cunoștințe, substanțe nutritive ori elemente culturale într-un sistem preexistent; a transforma substanțele din mediu în materie proprie (în biologie). În sens structural și social, definește procesul prin care un individ sau un grup minoritar adoptă pe deplin trăsăturile, limba și obiceiurile unei comunități majoritare, pierzându-și treptat identitatea inițială.
• asimilare — Acțiunea de a asimila și rezultatul ei; proces complex prin care un organism transformă substanțele nutritive din exterior în materie proprie vie. În sociologie, reprezintă fuziunea culturală sau adoptarea de către un grup minoritar a trăsăturilor culturii dominante; în fonetică, denumește modificarea structurală a unui sunet sub influența altuia învecinat, prin dobândirea unor însușiri identice.
• asimilatoare — Forță, substanță, celulă sau entitate care are proprietatea sau capacitatea de a asimila; referitor la asimilare. În sens structural și lingvistic, descrie o vocală sau o consoană care exercită o influență directă asupra unui sunet învecinat, determinând modificarea acestuia în cadrul unui proces de asimilare fonetică.
• assimile — Formă de infinitiv sau variantă grafică neologică veche, împrumutată din limba franceză, pentru verbul 'a asimila'; acțiunea de a absorbi, a transforma și a integra substanțe nutritive în țesuturi biologice, sau de a recepta, a înțelege și a-și însuși cunoștințe, idei ori obiceiuri culturale într-un sistem preexistent; în fonetică, reprezintă procesul de modificare a unui sunet sub influența altuia învecinat.