#insuficienta renala

• amiloidoză — Afecțiune sistemică sau localizată cu caracter metabolic și evolutiv, caracterizată prin depunerea anormală de amiloid (proteine insolubile pliate defectuos în foițe beta) în spațiile extracelulare ale organelor vitale, precum rinichii, inima, ficatul sau sistemul nervos. Această acumulare structurală determină atrofia progresivă a parenchimului celular și disfuncții severe sau insuficiențe de organ, fiind clasificată în forme primare, secundare, ereditare sau asociate procesului de îmbătrânire.
• anazoturie — Stare patologică sau anomalie biochimică structurală manifestată prin absența totală sau diminuarea extremă a ureei și a altor compuși azotați din urina eliminată de pacient. Acest fenomen clinic indică o afectare funcțională gravă a ficatului (incapacitatea de a sintetiza ureea) sau o insuficiență renală acută terminală (imposibilitatea de a filtra și excreta deșeurile azotate).
• anuric — Care suferă de anurie, fiind caracterizat prin absența totală sau reducerea patologică severă a excreției de urină (sub o sută de mililitri în 24 de ore) din cauza unei disfuncții renale acute ori a unui obstacol pe căile urinare; (substantiv) pacient care prezintă acest tablou clinic critic.
• anurică — Forma de feminin a adjectivului anuric; descrie o stare patologică, o fază evolutivă a unei boli sau o insuficiență renală severă caracterizată prin sistarea completă a eliminării de urină din organism.
• anurie — Simptom clinic critic și urgență medicală majoră caracterizată prin absența totală a secreției sau a eliminării urinei din organism, ori prin reducerea severă a acesteia sub pragul de o sută de mililitri în 24 de ore. Această condiție patologică poate fi declanșată de o disfuncție renală severă (insuficiență renală acută parenchimatoasă) sau de un obstacol mecanic situat pe căile excretorii superioare (anurie obstructivă).
• azotemic — Care se referă la azotemie, care aparține acesteia sau prezintă caracteristicile unei acumulări anormale de compuși azotați în sânge; descrie starea clinică a unui pacient sau manifestările patologice declanșate de insuficiența renală avansată și retenția de uree și creatinină.
• azotemie — Condiție biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea anormală în sânge a compușilor azotați non-proteici (în special uree și creatinină), ca urmare a scăderii ratei de filtrare glomerulară la nivelul rinichilor; prezența normală a acestor compuși în organism.