#imperiu

• Abisinia — Denumirea istorică și tradițională sub care a fost cunoscut Imperiul Etiopian și regiunea cornului Africii în documentele cartografice, politice și diplomatice europene până la mijlocul secolului al XX-lea.
• Adrianopol — Denumirea istorică a orașului Edirne din Turcia europeană, fondat pe amplasamentul unei vechi așezări trace și reconstruit de împăratul roman Hadrian, de la care își trage numele (orașul lui Hadrian). În istoria universală și cea a spațiului românesc, termenul este strâns legat de bătălii decisive din Antichitate și Evul Mediu, dar mai ales de Tratatul de la Adrianopol din 1829, un document diplomatic de o importanță crucială care a desființat monopolul comercial otoman asupra Principatelor Române, garantându-le libertatea comerțului și restituirea raialelor Brăila, Giurgiu și Turnu.
• Aetius — General, politician și generalissim (magister militum) din perioada târzie a Imperiului Roman de Apus, considerat de istorici drept 'ultimul dintre romani'. A fost personalitatea politică și militară dominantă a vremii sale, fiind faimos structural pentru coordonarea victoriei strategice împotriva lui Attila Hunul în glorioasa Bătălie de pe Câmpiile Catalaunice din anul 451, reușind să mențină stabilitatea imperiului înainte de colapsul său final.
• Agra — Oraș istoric situat pe malul râului Yamuna în statul Uttar Pradesh, India; celebru la nivel mondial ca fostă capitală a Imperiului Mogul și pentru adăpostirea unor monumente din patrimoniul mondial UNESCO, printre care se numără Taj Mahal, Fortul Agra și Fatehpur Sikri, reprezentând un centru cultural, arhitectural și turistic de importanță majoră.
• ahemenide — Care aparține Ahemenizilor, dinastie regală persană fondată de Ahemene, care a guvernat Primul Imperiu Persan (între secolele al VI-lea și al IV-lea î.Hr.) până la cucerirea lui de către Alexandru cel Mare; referitor la arta, cultura, arhitectura sau administrația acestei dinastii antice. Ca substantiv plural, desemnează membrii acestei faimoase familii imperiale sau populațiile din cadrul imperiului.
• Ahemenizi — Membrii primei mari dinastii imperiale persane, fondată de Ahemene (Achaemenes) în secolul al VII-lea î.Hr., care au guvernat un vast imperiu întins din Egipt și Grecia până în India. Sub conducerea unor monarhi iluștri precum Cirus cel Mare și Darius I, aceștia au creat un sistem administrativ centralizat bazat pe satrapii și au lăsat monumente arhitecturale legendare, dinastia stingându-se odată cu prăbușirea imperiului în fața lui Alexandru cel Mare.
• Ahmet — Variantă fonetică de origine turcă a numelui propriu masculin arab Ahmad, având semnificația de 'cel lăudat'. În istoria universală, numele a fost purtat de trei sultani de primă mărime ai Imperiului Ottoman, printre care Ahmet I (ctitorul faimoasei Moschei Albastre din Istanbul) și Ahmet III, personalitatea centrală a Epocii Lalelelor, fiind totodată un prenume structural extrem de răspândit.
• ahtinam — Formă grafică și fonetică arhaică (atestată în vechile cronici românești) pentru ahdiname; tratat diplomatic oficial, diplomă solemnă, hrisov sau cartă imperială prin care sultanii Imperiului Otoman acordau anumite privilegii juridice, autonomie structurală, protecție sau libertăți comerciale unor state vasale (precum Țările Române) ori supuși creștini. Aceste documente stabileau cadrul juridic al relațiilor bilaterale și reprezentau o garanție imperială sacră.
• aian — Titlu oficial purtat în trecut de membrii notabilităților sau ai aristocrației provinciale din Imperiul Otoman; delegat, magistrat sau conducător local ales din rândul oamenilor de vază pentru a reprezenta interesele comunității în fața autorităților centrale și pentru a gestiona strângerea taxelor ori ordinea structurală regională. Acest corp administrativ a deținut o influență politică masivă în Balcani în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
• aienesc — Care aparține aianului, privitor la aiani (notabilii sau aristocrația provincială din Imperiul Otoman); specific funcției, drepturilor, statutului politic sau administrației exercitate de acești conducători locali în regiunea Balcanilor; boieresc în sens oriental.
• Aix-la-Chapelle — Denumirea în limba franceză a orașului istoric Aachen, situat în vestul Germaniei, la granița cu Belgia și Țările de Jos. Termenul are o importanță istorică deosebită, făcând referire la capela palatină construită de Carol cel Mare, cel care a transformat localitatea în reședința principală a Imperiului Carolingian; orașul este faimos în diplomația europeană pentru tratatele internaționale de pace semnate aici în anii 1668 și 1748.
• Akkad — Nume propriu ce desemnează un oraș-stat antic legendar și regiunea înconjurătoare din Mesopotamia centrală (situată la nord de Sumer, pe teritoriul Irakului modern), care a devenit centrul politic al primului imperiu multietnic centralizat din istoria omenirii, fondat de legendarul rege Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr.; prin extensie, civilizația semitică înfloritoare care s-a dezvoltat în acest spațiu geografic. Acest nod structural al antichității a impus limba akadiană ca vehicul diplomatic global și a redefinit arhitectura militară, deși locația exactă a capitalei sale imperiale, Agade, rămâne până astăzi unul dintre cele mai mari mistere nerezolvate ale arheologiei orientale.
• Akkerman — Nume propriu istoric de origine turcă (însemnând 'cetatea albă') atribuit celebrei fortărețe medievale Cetatea Albă, situată în prezent pe malul limanului Nistrului în Ucraina (orașul Bilhorod-Dnistrovskîi); reprezintă un punct strategic militar de o importanță crucială pentru istoria Moldovei și a Europei de Est. În context diplomatic, termenul este celebru datorită Convenției de la Akkerman din anul o mie opt sute douăzeci și șase, un acord structural semnat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman prin care se reorganiza statutul politico-administrativ și juridic al Principatelor Române, garantând restabilirea domniilor pământene și libertatea comerțului.
• alagea — Țesătură fină orientală de bumbac sau mătase, ornamentată de obicei cu dungi colorate strălucitoare, importată în trecut din Imperiul Otoman și folosită în Țările Române medievale pentru confecționarea hainelor boierești, a căftanelor de lux sau a perdelelor decorative; prin extensie, îmbrăcămintea confecționată din acest material prețios. Acest termen reflectă structurile comerciale și schimburile culturale intense dintre spațiul balcanic și cel est-oriental, fiind înregistrat frecvent în foile de zestre și în catastifele de mărfuri ale negustorilor din secolele al XVII-lea - al XIX-lea.
• alan — Membru al unui grup antic de triburi sarmatice (iraniene) nomade, recunoscute istoric pentru abilitățile lor excepționale de călăreți și războinici, care au migrat din Asia Centrală spre Europa de Est și Caucaz în primele secole d.Hr.; în sens adjectival structural, termenul se referă la elementele culturale, militare sau geografice specifice acestor populații care au interacționat cu Imperiul Roman și au participat la Marile Migrații. Descendenții direcți ai alanilor din Caucaz sunt considerați osetinii de astăzi.
• Alaric — Numele purtat de celebri regi vizigoți, dintre care cel mai faimos este Alaric I (cca. 370–410 d.Hr.), primul lider germanic care a asediat și a jefuit Roma în august 410 d.Hr., eveniment de un impact psihologic și politic devastator ce a marcat simbolic declinul ireversibil al Imperiului Roman de Apus. Personalitatea sa structurală și militară a dominat perioada marilor migrații, fiind recunoscut pentru abilitățile sale de strateg și pentru obținerea unor largi concesii teritoriale de la autoritățile imperiale.
• alem — Element decorativ sau însemn metalic tradițional, adesea în formă de semilună, glob sau suliță, montat structural în vârful catargelor, al steagurilor militare ori pe cupolele moscheilor și minaretelor din Imperiul Ottoman. În documentele istorice românești, termenul făcea referire și la ornamentele de preț primite de domnitori ca semn al investiturii sau al recunoașterii autorității de către Înalta Poartă.
• Alexandru Macedon — Numele istoric și popular al lui Alexandru cel Mare (Alexandru al III-lea al Macedoniei), rege al Macedoniei antice (336–323 î.Hr.) și creatorul unuia dintre cele mai vaste imperii din antichitate. Recunoscut ca unul dintre cei mai străluciți strategi și comandanți militari din istoria universală, el a cucerit Imperiul Persan și a extins granițele lumii elenistice până în Egipt și India, declanșând o epocă de sincretism cultural profund între Occident și Orient.
• Ali Pașa — Nume și titlu istoric purtat de mai mulți lideri militari și guvernatori importanți din Imperiul Otoman. Cel mai faimos este Ali Pașa din Tepelena (1740–1822), supranumit 'Leul din Janina', un conducător albanez deosebit de puternic și tiranic care a guvernat regiunea Epirului, creând un stat aproape independent și menținând relații diplomatice directe cu Napoleon și Marea Britanie înainte de a fi executat din ordinul sultanului pentru rebeliune.
• aliosman — Termen istoric rar sau variantă populară veche utilizată pentru a desemna un supus al Imperiului Otoman ori o realitate administrativă și militară legată de dinastia otomană (din numele sultanului Osman / Al-Osman). Ca adjectiv, descrie un element specific culturii, organizării statale sau directivelor politice venite de la Înalta Poartă în perioada medievală.