#imperativ

• adhortativ — Care conține, exprimă sau servește la formularea unui îndemn, a unei încurajări, a unei rugăminți stăruitoare sau a unui sfat bine intenționat; în lingvistică, descrie o modalitate verbală, o structură sintactică ori o nuanță a modului imperativ/conjunctiv (adesea la persoana I plural) utilizată pentru a incita la o acțiune comună (de exemplu, 'să mergem!'). Acest termen structural definește o funcție pragmatică și comunicativă orientată spre influențarea comportamentului interlocutorului.
• Adunați — Toponim românesc ce desemnează localități rurale din România, cum este comuna Adunați din județul Prahova, sau sate omonime din județe precum Dolj sau Argeș. Ca formă verbală din limba modernă, reprezintă persoana a II-a plural a prezentului indicativ, a conjunctivului sau a imperativului pentru verbul 'a aduna', utilizată ca ordin, îndemn sau constatare a acțiunii unui grup de a strânge elemente dispersate ori de a se concentra.
• agita — Formă de persoana a III-a singular a prezentului indicativ sau persoana a II-a singular a imperativului pentru verbul 'a agita'. Înțelesul structural implică punerea în mișcare rapidă și repetată a unui obiect ori lichid, iar în plan psihologic sau social, acțiunea de a tulbura liniștea cuiva, a provoca nervozitate, panică sau a instiga masele la revoltă.
• aidați — Formă regională sau populară de imperativ la persoana a II-a plural (sau formulă de politețe) pentru verbul a se aida (a se îndemna, a porni, a merge); îndemn colectiv de tipul 'haideți' sau 'porniți împreună'. Este utilizat în anumite graiuri rurale pentru a mobiliza un grup de persoane spre o acțiune comună.
• aideți — Formă populară sau familiară de imperativ la persoana a II-a plural (sau utilizată ca formulă de politețe) pentru interjecția ori verbul defectiv de îndemn 'aide' (haide); servește structural pentru a mobiliza, zori sau chema un grup de persoane să înceapă ori să continue o acțiune comună. Este echivalentul direct al termenului literar 'haideți'.
• apelați — Formă flexionară a verbului 'apela' la persoana a II-a plural la indicativ prezent, imperativ sau conjunctiv prezent; acțiunea de a contacta un număr, de a recurge la o metodă sau de a ataca o sentință. Ca substantiv masculin plural, desemnează persoanele sau deciziile judecătorești împotriva cărora s-a formulat calea de atac a apelului în cadrul unui proces.
• arască — Formă verbală de persoana a III-a (singular și plural) a modului conjunctiv prezent sau a modului imperativ pentru verbul 'a ara'; exprimă o dorință, o comandă, o necesitate sau o acțiune ipotetică prin care un plugar sau un utilaj agricol prelucrează solul prin răsturnarea brazdelor cu plugul. Această formă flexionară este esențială în structurarea propozițiilor subordonate condiționale sau finale din textele tehnice agricole și din literatura tradițională.
• așteaptă — Formă flexonară a verbului „a aștepta”, reprezentând persoana a III-a singular sau plural a prezentului indicativ ori persoana a II-a singular a modului imperativ; acțiunea de a rămâne pe loc sau într-o stare de inactivitate până la sosirea cuiva, producerea unui eveniment sau împlinirea unui termen. În mod imperativ, funcționează ca o comandă directă prin care se solicită cuiva să își oprească acțiunea curentă ori să amâne o decizie.
• atârnați — Forma de masculin plural a adjectivului și participiului „atârnat”, descriind obiecte, elemente structurale sau indivizi suspendați, agățați ori aflați într-o stare de dependență. De asemenea, reprezintă persoana a II-a plural a verbului „a atârna” la modurile indicativ prezent (voi atârnați), indicativ imperfect (voi atârnați) și imperativ, exprimând acțiunea colectivă de fixare de sus ori de evaluare a unei greutăți.