#harpa

• anemocord — Termen istoric sau arhaism muzical rar utilizat pentru a desemna o harpă eoliană sau un instrument muzical cu coarde conceput structural pentru a produce sunete armonice exclusiv sub acțiunea directă a curenților de aer sau a vântului care pun în vibrație coardele întinse.
• arfă — Variantă regională veche sau împrumut fonetic adaptat local pentru cuvântul 'harpă'; instrument muzical de elită cu coarde întinse structural pe un cadru triunghiular mare, care sunt puse în vibrație prin ciupire directă cu degetele. În anumite graiuri din vestul și nordul spațiului românesc, influențate istoric de terminologia muzicală germanică sau maghiară, termenul descrie acest cordofon folosit în orchestre sau ansambluri tradiționale.
• arpagon — Numele personajului principal din faimoasa comedie 'Avarul' scrisă de Molière, caracterizat printr-o zgârcenie patologică, suspiciune obsesivă și lăcomie absurdă. Prin antonomază și extensie psihosocială, termenul a devenit un substantiv comun (arpagon) utilizat pentru a descrie un om extrem de zgârcit, meschin, hapsân sau egoist, obsedat exclusiv de acumularea și păstrarea banilor.
• arpanetta — Un instrument muzical istoric cu coarde ciupite, de dimensiuni reduse, asemănător unei harpe mici sau unui psalterion vertical, utilizat în perioada barocă timpurie pentru acompaniament și piese de cameră. Structura sa delicată permitea obținerea unor sonorități cristaline, fiind un simbol al rafinamentului interpretativ în saloanele aristocratice europene.
• arpeggiando — Indicație de execuție muzicală care cere ca notele unui acord să nu fie cântate simultan, ci succesiv, de jos în sus sau de sus în jos, imitând tehnica de ciupire specifică harpei. Spre deosebire de un arpeggio structural, acest termen funcționează ca o directivă stilistică dinamică, impunând fluiditate, finețe și o individualizare clară a fiecărei componente sonore în momentele solistice.
• avar — Persoană care este stăpânită de o dorință nestăvilită, egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar; zgârcit, calic. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o atitudine marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.
• avară — Femeie stăpânită de o dorință egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'avar', descriind o persoană, o atitudine sau o acțiune marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.