#halou

• androcefal — Care are cap de bărbat sau formă umană masculină la nivelul extremității cefalice; termen utilizat pentru a descrie creaturi mitologice sau reprezentări artistice hibride (cum sunt sfinxul egiptean, taurii înaripați asirieni sau monedele celtice antice) care îmbină structural un corp de animal cu un cap uman masculin.
• antelie — Fenomen optic atmosferic rar, înrudit cu haloul, care constă în apariția unui punct luminos, alb sau colorat, situat pe cer în poziție exact opusă Soarelui (la aceeași înălțime deasupra orizontului). Acest fenomen structural este provocat de refracția și reflexia complexă a razelor de lumină solară prin rețelele de cristale de gheață hexagonale suspendate în norii de tip cirus din straturile superioare ale troposferei.
• antihalou — Dispozitiv fizic, ecran protector sau strat de substanță absorbantă utilizat pentru a împiedica formarea halourilor luminoase în jurul imaginilor fotografice supuse unei supraexpuneri locale. Reprezintă varianta substantivizată și adaptată fonetic în limba română a conceptului tehnic de izolare a reflexiilor spectrale pe suporturi transparente.
• aureală — Variantă populară și regională rară pentru substantivul 'aură' sau 'aurire', desemnând o emanație luminoasă fină, un halou strălucitor ori un strat subțire de poleială aplicat pe un obiect de cult. Termenul este utilizat pentru a descrie reflexia caldă, de chihlimbar, ce înconjoară o figură sacră sau un element de decor medieval.
• aureola — Ca formă verbală (persoana a III-a singular la perfectul simplu sau mai-mult-ca-perfectul arhaic al verbului 'a aureola'), semnifică acțiunea trecută de a înconjura cu o aură, un nimb ori un halou strălucitor. Ca substantiv, reprezintă o variantă neologică sau latină grafică pentru 'aureolă', desemnând cercul luminos care înconjoară capul sfinților în iconografie sau un fenomen optic atmosferic.
• aureolat — Prevăzut cu o aureolă, un nimb sau un cerc luminos; înconjurat de un halou de lumină ori de o atmosferă de glorie și prestigiu mistic. În biologie și botanică, descrie un organ, o pată sau o structură celulară înconjurată de un inel de culoare diferită (cum sunt punctuațiile aureolate ale vaselor lemnoase la conifere).
• autocefal — Care se conduce singur; termen utilizat pentru a descrie o Biserică creștină ortodoxă națională care este complet independentă din punct de vedere administrativ și juridic față de o autoritate ierarhică exterioară sau patriarhat străin, păstrând în același timp deplina comuniune dogmatică și liturgică cu celelalte Biserici surori. Ca adjectiv, termenul se aplică ierarhiei care are dreptul canonic de a-și alege propriul întâistătător și de a-și rezolva problemele interne fără nicio ingerință din afară.