#fidelitate

• adulter — Încălcare a fidelității conjugale prin întreținerea de relații sexuale liber consimțite cu o altă persoană decât soțul sau soția; infidelitate maritală. Ca adjectiv, termenul califică o persoană care comite această faptă sau descrie o relație, o legătură ori un comportament care încalcă jurământul de căsătorie. Deși în legislațiile moderne (inclusiv în cea română) a fost dezincriminat penal, adulterul rămâne un motiv juridic clasic de divorț din culpă în dreptul civil și o gravă abatere morală în majoritatea codurilor etice și religioase.
• adulterin — Care provine dintr-un adulter sau se referă la un adulter; născut dintr-o relație de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre părinți era căsătorit cu o altă persoană. În vechile coduri civile, termenul definea un statut juridic restrictiv pentru copii (copil adulterin), fiindu-le limitate drepturile succesorale. În legislația modernă și în dreptul familiei actual, discriminările juridice au fost complet eliminate, însă cuvântul păstrează conotații etice, religioase sau sociologice.
• adulterină — Forma de feminin singular pentru adjectivul 'adulterin'; care provine dintr-un adulter sau se referă la un act de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre parteneri este legat printr-o căsătorie valabilă cu o altă persoană. În istoria dreptului civil, termenul califica o relație, o filiație sau o descendență (legătură adulterină) supusă unor restricții juridice și succesorale severe, inechități care au fost complet eliminate din legislația modernă contemporană.
• adulteriu — Formă arhaică, literară sau variantă juridică veche a substantivului modern 'adulter', care desemnează fapta unui soț sau a unei soții de a încălca jurământul de credință conjugală prin relații intime intretinute cu o altă persoană. Termenul se întâlnește frecvent în codurile de legi din secolele XVIII-XIX (cum ar fi Codul Caragea sau Legiuirea Ipsilanti) și în traducerile biblice vechi, fiind utilizat pentru a sublinia gravitatea morală, religioasă sau penală a infidelității maritale.
• alejanță — Termen livresc rarisim ce desemnează o obligație solemnă de loialitate, credință, devotament ori fidelitate politică manifestată de un cetățean sau de un supus față de suveranul său ori față de stat. Din punct de vedere structural, cuvântul a funcționat ca o adaptare timpurie neologică din limba engleză (allegiance) întâlnită în traduceri izolate ale unor texte constituționale, fiind ulterior înlocuit complet de termeni echivalenți.
• amantlâc — Relație amoroasă, intimă și clandestină desfășurată în secret între două persoane, dintre care cel puțin una este de obicei implicată într-o căsătorie sau legătură oficială paralelă; legătură extraconjugală. Termenul poartă o încărcătură peiorativă sau ironică în vorbirea curentă, definind atât starea de infidelitate, cât și totalitatea comportamentelor ori secretelor specifice unei astfel de aventuri.
• antiskating — Mecanism sau dispozitiv de compensare a forței centripete aplicat brațului unui pickup, conceput pentru a anula tendința naturală a acului de a fi tras către centrul discului de vinil. În mecanica fină a aparatelor de redare audio sau a anumitor dispozitive orologere de precizie, acest sistem structural aplică o contraforță laterală calibrată (prin greutăți, magneți sau arcuri), garantând o presiune egală pe ambele flancuri ale șanțului discului, optimizând redarea stereo și prevenind uzura prematură.