#excomunica

• anatematizat — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatematizi — Formă verbală rară, regională sau arhaică, utilizată istoric ca variantă fonetică pentru a anatemiza; acțiunea de a arunca anatema, de a exclude solemn și de a blestema un individ sau o învățătură considerată contrară dogmelor canonice stabilite de autoritatea bisericească supremă. Acest proces implica îndepărtarea completă a persoanei respective din rândul comunității ecleziastice, lăsând-o în seama judecății divine.
• anatematizire — Acțiunea de a anatematizi și rezultatul ei; variantă arhaică sau grafică rar întâlnită pentru anatemizare ori anatemare. Reprezintă actul formal, juridic și ceremonial prin care o persoană sau o doctrină este lovită de anatema bisericească, implicând citirea blestemului în fața comunității și stingerea lumânărilor, simbolizând excluderea păcătosului din corpul Bisericii.
• anatematizit — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatemesi — Formă verbală rară, regională sau arhaică, întâlnită în vechile manuscrise bisericești ca variantă fonetică pentru a anatemiza sau a afurisi; acțiunea unei autorități religioase de a pronunța blestemul suprem și de a exclude un eretic sau un răzvrătit din comunitatea ecleziastică. Procesul simbolic îndepărta individul de la sfintele taine, lăsându-l sub incidența judecății divine.
• anatemesire — Acțiunea de a anatemesi și rezultatul ei; variantă grafică sau fonetică arhaică pentru anatemizare ori anatemare. Reprezintă actul formal, ritualic și ceremonial prin care o persoană sau o învățătură considerată greșită este lovită de anatema bisericească, implicând citirea publică a decretului de condamnare și excludere.
• anatemisire — Acțiunea de a anatemisi și rezultatul ei; variantă arhaică sau regională pentru anatemizare ori anatemare. Reprezintă actul formal, ritualic și canonic prin care autoritatea bisericească supremă proclamă o excomunicare majoră, pronunțând un blestem solemn împotriva unui eretic, apostat sau schismatic și excluzându-l definitiv din rândul comunității liturgice.
• anatemisit — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatemiza — A pronunța o anatemă împotriva cuiva; a excomunici în mod solemn, a afurisi sau a exclude definitiv un eretic ori un apostat din comunitatea credincioșilor, dându-l blestemului și judecății divine. În sens figurat, termenul semnifică acțiunea de a condamna public, de a respinge vehement, de a repudia radical sau de a blama cu severitate absolută o idee, un comportament ori o doctrină considerată dăunătoare sau imorală.
• anatemizare — Acțiunea de a anatemiza și rezultatul ei; actul formal, ritualic și juridic prin care autoritatea ecleziastică supremă proclamă o anatemă împotriva unui individ sau a unei grupări eretice. Reprezintă procesul procedural de aplicare a blestemului bisericesc și a excomunicării majore, implicând citirea publică a decretului de condamnare; în sens larg, condamnare publică vehementă.
• anatemizat — Lovit de anatemă; persoană care a fost excomunicată în mod solemn și exclusă definitiv din comunitatea credincioșilor în urma unei decizii sinodale sau ecleziastice majore. La nivel extins sau în sens figurat, descrie un individ, o carte, o doctrină ori o idee condamnată public cu severitate maximă, repudiată radical de societate și sortită izolării sau blamului general.
• anathemă — Variantă grafică etimologică sau veche pentru anatemă, ce desemnează cea mai severă sancțiune ecleziastică din tradiția creștină, constând în excluderea solemnă a unui individ din comunitatea credincioșilor și darea acestuia în seama judecății divine. La nivel figurat, păstrează sensul de condamnare publică vehementă, respingere absolută sau blestem aruncat asupra unui act considerat de neacceptat.
• anatima — Variantă grafică populară, regională sau învechită pentru cuvântul anatemă, utilizată uneori în textele religioase vechi sau în limbajul colocvial regional. Desemnează pedeapsa ecleziastică supremă prin care un eretic este exclus solemn din rândul Bisericii, iar la nivel figurat exprimă un blestem puternic sau o condamnare publică radicală a unei fapte reprobabile.
• anatimisat — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.