#estetică

• abbellimento — Termen preluat din terminologia medicală și chirurgicală italiană, utilizat pentru a descrie procedurile sau intervențiile chirurgicale de înfrumusețare, optimizare estetică și armonizare a trăsăturilor faciale sau corporale, fără a avea neapărat un scop pur funcțional.
• absidial — Variantă fonetică și lexicografică a adjectivului 'absidal', utilizată pe larg în literatura de specialitate pentru a desemna tot ceea ce ține de o absidă, se află în perimetrul acesteia sau adoptă configurația sa semicirculară ori poligonală. În hermeneutica sacră, termenul descrie orientarea spațială a elementelor liturgice care conduc privirea și spiritul credinciosului spre focarul valorilor etice și teologice supreme reprezentate de altar.
• absint — 1. Licoare alcoolică puternică, de culoare verzuie, preparată din frunzele plantei de pelin (Artemisia absinthium) și anason, cunoscută pentru efectele sale toxice și neurostimulente puternice în cazul consumului excesiv. 2. Figurat: amărăciune profundă, suferință sufletească, durere morală extremă. 3. În estetică și filozofia culturii, absintul simbolizează curentul decandentist de la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind o metaforă pentru evadarea auto-distructivă din realitate, criza existențială a artistului și alienarea morală în fața unei societăți burgheze rigide.
• abstracționism — Curent artistic de avangardă apărut la începutul secolului XX, caracterizat prin refuzul reprezentării fidele a realității vizibile și eliminarea formelor figurative. Acesta plasează în centrul actului creator limbajul pur al formelor geometrice, al liniilor, texturilor și al culorilor, privite ca vehicule autonome pentru transmiterea unor stări emoționale sau concepte metafizice complexe.
• abstracționist — Artist plastic (pictor, sculptor) care creează în spiritul abstracționismului, renunțând la elementele figurative în favoarea formelor pure; (ca adjectiv) care aparține abstracționismului, privitor la creațiile, tehnicile sau manifestările specifice artei nonfigurative.
• abstracționistă — Artistă plastică (pictoriță, formatoare de forme sau sculptoriță) a cărei operă se înscrie în coordonatele artei nonfigurative, eliminând reprezentarea lumii vizibile; (ca adjectiv) formă de feminin pentru manifestările, tehnicile, școlile sau tendințele estetice care promovează utilizarea exclusivă a formelor, liniilor și culorilor pure.
• abstractism — Curent doctrinar, artistic și filozofic manifestat cu precădere în artele vizuale ale secolului XX, caracterizat prin respingerea deliberată a reprezentării figurative și a iluziei tridimensionale a realității. Promovează ideea că formele geometrice, liniile și culorile pure pot exprima o realitate spirituală sau emoțională superioară celei obiective.
• academism — Un curent conservator și un ansamblu de principii estetice manifestate în special în artele plastice și literatură din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizat prin respectarea dogmatică a normelor și modelelor clasice impuse de Academiile oficiale. În plan tehnic, academismul promovează perfecțiunea formală, desenul riguros și temele istorice, mitologice sau alegorice, respingând inovațiile avangardiste. Într-un sens extins și modern, termenul deține o tentă peiorativă, desemnând un stil lipsit de originalitate, convențional și dependent de formule predeterminate.
• academizant — Un atribut rar și specializat ce descrie o operă, o atitudine, o metodă de creație sau un discurs care manifestă o tendință pronunțată spre academism; un stil care tinde să imite, să preia ori să se conformeze riguros și adesea artificial normelor, canoanelor și tiparelor formale impuse de o instituție oficială. Spre deosebire de termenul 'academic', care denotă o apartenență legitimă, 'academizant' ascunde o nuanță critică sau peiorativă, sugerând o înclinație spre pedanterie, conformism ostentativ și o căutare excesivă a perfecțiunii tehnice în detrimentul suflului vital sau al originalității artistice.
• adiată — Forma de feminin singular a cuvântului 'adiat'; descrie o briză, o boare de vânt sau o suflare de aer care s-a manifestat într-un mod extrem de blând, plăcut și temperat. În mod figurat, se aplică entităților abstracte de gen feminin (idee, șoaptă, prezență) caracterizate prin delicatețe structurală și apariție discretă.
• adipopexie — Intervenție chirurgicală sau proces fiziopatologic de fixare ori ancorare structurală a țesutului adipos (grăsimii) într-o anumită poziție anatomică. În sens chirurgical, reprezintă o tehnică de nișă utilizată în procedurile reconstructive sau estetice pentru a stabiliza lambourile grase și a preveni ptoza (lăsarea) țesuturilor moi subcutanate.
• admira — A privi sau a considera pe cineva ori ceva cu un sentiment de stimă deosebită, respect profund, simpatie, încântare sau uimire, datorită unor calități morale, intelectuale, artistice sau fizice deosebite; a prețui în mod deosebit valoarea sau frumusețea unei ființe, a unui obiect ori a unei acțiuni.
• admirabil — Care merită să fie admirat; vrednic de laudă, de stimă, de prețuire sau de uimire; minunat, excelent, excepțional, desăvârșit. Ca adverb, califică o acțiune desfășurată într-un mod perfect, impecabil, care stârnește entuziasmul și aprobarea unanimă a celor care o asistă.
• adonian — Privitor la Adonis, zeul grecesc al frumuseții și al vegetației, ori caracteristic acestuia; care amintește de farmecul, tinerețea sau frumusețea ideală a lui Adonis; adonic. Ca substantiv, poate desemna o persoană sau un adept influențat de cultul istoric ori de estetica asociată acestei figuri mitologice.
• adonis — Zeul grecesc al frumuseții masculine, al tinereții și al vegetației, asociat cu renașterea anuală a naturii; în limbajul curent, substantivul desemnează, prin metaforizare, un tânăr de o frumusețe fizică excepțională, elegant și atrăgător. În sens structural, reprezintă prototipul idealului estetic masculin promovat de sculptura și cultura clasică elenă.
• agracia — Neologism rarisim de circulație internă restrânsă sau adaptare livrescă (construită pe modelul limbilor romanice vestice); înseamnă a acorda grație, a ierta în mod oficial, a absolvi de o vină ori a înfrumuseța, a conferi un plus de eleganță, farmec și armonie unei structuri, unui text sau unei opere de artă.
• agraciat — Care a fost înzestrat cu grație, eleganță, armonie sau farmec deosebit; înfrumusețat prin adăugarea unor detalii estetice rafinate. În sens juridic sau istoric restrictiv, desemnează o persoană sau o fapă care a primit o iertare oficială, un act de clemență ori o grațiere din partea unei autorități suverane.
• agreabil — Care trezește un sentiment de plăcere, satisfacție sau confort fizic și psihic; plăcut, simpatic, încântător sau reconfortant pentru simțuri ori pentru minte. În relațiile interpersonale, califică o persoană cu maniere fine, a cărei prezență este căutată și apreciată, ori o atmosferă relaxantă care favorizează comunicarea deschisă și starea de bine.
• agrementa — A face ca un loc, o încăpere, o conversație sau o activitate să devină mai plăcută, mai atractivă, mai vioaie sau mai animată; a înfrumuseța sau a decora cu elemente accesorii. În sens extins, termenul descrie acțiunea de a adăuga valoare estetică ori detalii distractive unui ansamblu pentru a spori confortul vizual sau starea de spirit a participanților.
• agrementare — Acțiunea de a agrementa și rezultatul ei; înfrumusețare, decorare, animare sau adăugare de elemente accesorii menite să facă un mediu, un obiect ori o activitate mai plăcută și mai atractivă. În managementul de proiect, termenul poate descrie și procesul tehnic sau administrativ de obținere a unui agrement oficial sau a unei avizări.