#esenta

• absintină — Substanță amară, cristalină, extrasă din pelin, care constituie principiul activ principal al plantei. În plan metaforic și filozofic, absintina reprezintă chintesența rigorii etice, elementul izolat prin analiză care provoacă reacția de respingere sau de trezire a conștiinței în fața compromisului moral, acționând ca un catalizator al adevărului incomod.
• agent — Forță, substanță, organism sau persoană care exercită o acțiune determinantă, produce o modificare structurală ori provoacă un fenomen specific. În științele exacte, reprezintă factorul fizic ori chimic ce declanșează o reacție, în timp ce în sens juridic și social definește o persoană împuternicită să acționeze în numele altcuiva.
• Alfa și Omega — Expresie metaforică de origine biblică, extrasă din textul Apocalipsei lui Ioan, care reunește prima și ultima literă a alfabetului grecesc pentru a simboliza divinitatea, eternitatea, Atotputernicia și totalitatea existenței. Într-un sens laic sau extins, sintagma este utilizată pentru a descrie principiul fundamental, esența absolută, începutul și sfârșitul sau totalitatea cunoștințelor și elementelor definitorii dintr-un anumit domeniu de activitate.
• anin-roșu — Specie de arbori originară din vestul Americii de Nord (Alnus rubra), introdusă local în culturi experimentale europene, remarcabilă prin dimensiunile mari și scoarța cenușie care capătă o nuanță roșiatică aprinsă atunci când este zgâriată sau tăiată. Acest arbore pionier cu creștere rapidă preferă climatele umede și solurile adânci, fiind foarte apreciat în industria cherestelei fine și a mobilei datorită texturii omogene și culorii calde a lemnului prelucrat.
• anizetă — Băutură sau licoare spirtoasă aromată, dulce și limpede, fabricată prin distilarea ori macerarea semințelor de anason în alcool rafinat; variantă ortografică și lexicală adaptată pentru aniset. Specifică tradițiilor culinare din bazinul mediteraneean, această licoare digestivă capătă o opalescență lăptoasă caracteristică atunci când este servită diluată cu apă rece sau gheață.
• antropomorfie — Starea, calitatea sau însușirea de a fi antropomorf; prezența unei forme, structuri ori înfățișări umane la organisme non-umane, obiecte sau reprezentări artistice. În biologie, termenul poate descrie gradul de asemănare morfologică exterioară dintre anumite primate și specia umană.
• aparență — Aspect exterior, formă superficială sau impresie primă sub care se prezintă o persoană, un obiect ori o situație, care de multe ori nu corespunde cu esența structurală sau cu adevărul ascuns din spatele ei; iluzie vizuală ori morală ce poate induce în eroare un observator neatenți.
• aritmografie — Termen neologic rar ce desemnează studiul, descrierea sau reprezentarea grafică a numerelor și a relațiilor aritmetice dintre acestea. În unele contexte istorice sau oculte, poate face referire la o metodă de calcul sau de interpretare simbolică a textelor prin conversia literelor în valori numerice, asemănătoare gematriei.
• aromat — Care are un miros sau un gust plăcut, intens și caracteristic; înmiresmat, parfumat. În chimia organică, termenul descrie o clasă specială de compuși ciclici nesăturați (hidrocarburi aromatice) care posedă o stabilitate structurală deosebită datorită electronilor delocalizați, având ca reprezentant de bază benzenul. Ca participiu, indică un produs căruia i s-au adăugat esențe ori mirodenii.
• aromată — Forma de feminin singular a adjectivului 'aromat'; care posedă o mireasmă sau o savoare plăcută, fină și intensă. În botanică și fitoterapie, termenul califică plantele (ierburi aromate) care sintetizează uleiuri esențiale volatile utilizate în scopuri condimentare, farmaceutice ori cosmetice. În chimie, descrie substanțele organice cu structură moleculară benzenică.
• aromatic — Care are un miros plăcut și aromat; parfumat. În chimia organică, termenul califică o clasă majoră de compuși ciclici nesăturați (hidrocarburi aromatice, precum benzenul sau naftalina) care prezintă o structură plană stabilizată prin delocalizarea electronilor pi în conformitate cu regula lui Hückel. Ca substantiv, desemnează o substanță sau un ingredient extras din plante, utilizat pentru parfumare ori condimentare.
• aromatizant — Substanță chimică, naturală, identic-naturală sau sintetică, adăugată în produsele alimentare, băuturi, cosmetice sau medicamente cu scopul exclusiv de a le conferi, modifica ori intensifica aroma, gustul sau mirosul. Ca adjectiv, termenul califică un ingredient, un compus ori un amestec care posedă proprietăți de aromatizare, acționând direct asupra receptorilor senzoriali.
• aromatizat — Căruia i s-a conferit o aromă, un miros sau un gust plăcut și specific prin adăugarea de esențe, mirodenii sau extracte volatile; înmiresmat, parfumat. În contextul prelucrării industriale a petrolului, termenul descrie o fracțiune de hidrocarburi sau un combustibil îmbogățit cu compuși ciclici aromatici prin procesul de reformare catalitică.
• aspectos — Care are o înfățișare frumoasă, plăcută sau atrăgătoare; obiect, produs sau preparat caracterizat printr-un design îngrijit, elegant și bine structurat din punct de vedere vizual, capabil să impresioneze pozitiv observatorul sau cumpărătorul.
• autoapăra — A se apăra pe sine însuși; a-și susține direct interesele, drepturile, nevinovăția sau punctul de vedere în fața unei instanțe de judecată, a unei autorități ori a unor acuzații aduse de alte persoane, fără a apela în mod obligatoriu la asistența unui avocat sau reprezentant legal; de asemenea, a se proteja fizic împotriva unei agresiuni sau a unui atac extern prin forțe proprii.
• autoportret — Portret al unui artist plastic (pictor, sculptor, fotograf) realizat de el însuși; reprezentare vizuală autoreferențială în care creatorul își analizează trăsăturile fizice și starea psihologică interioară prin propriul filtru estetic. În literatură, termenul descrie o descriere sau o analiză psihologică detaliată și adesea critică pe care un scriitor o face propriei sale persoane în cadrul unei opere autobiografice.
• autoportretiza — A-și realiza propriul autoportret; a se descrie sau a se reprezenta pe sine însuși în mod detaliat în cadrul unei opere de artă, al unui text literar, autobiografic ori discurs critic. În plan psihologic și analitic, reflectă acțiunea reflexivă structurală prin care un creator își transpune propria identitate, trăsăturile de caracter și dinamicile interioare într-un format conceptual fixat, oferind publicului o perspectivă autoreferențială asumată.
• autoprezenta — A se prezenta pe sine însuși în fața unui public, a unui grup sau a unei persoane, descriindu-și calitățile, competențele, statutul sau identitatea; a recurge la strategii discursive ori comportamentale conștiente pentru a modela, controla și gestiona impresia pe care ceilalți și-o formează despre propria persoană. În mediul profesional sau digital, reprezintă actul structural prin care un individ își construiește și își exteriorizează imaginea publică (personal branding).
• autoprezentare — Acțiunea de a se autoprezenta și rezultatul ei; proces comportamental și discursiv structural prin care un individ încearcă să determine și să ghideze identitatea pe care ceilalți o atribuie imaginii sale publice. În teoriile sociologice (cum este abordarea dramaturgică a lui Erving Goffman), reprezintă modul în care o persoană își joacă rolul social pe scena interacțiunilor zilnice, utilizând vestimentația, limbajul și atitudinea ca instrumente de management al impresiei.
• axonometrie — Metodă geometrică și procedeu tehnic de reprezentare grafică tridimensională a unui obiect pe un singur plan de proiecție, prin raportarea lui la un sistem ortogonal de trei axe spatiale coordenate. Spre deosebire de perspectiva convergentă, acest tip de organizare structurală menține liniile paralele neschimbate și permite măsurarea directă sau proporțională a dimensiunilor obiectului de-a lungul axelor, oferind o vizualizare tehnică de o claritate superioară.