#eremit

• anacoret — Persoană care s-a retras din viața socială publică și trăiește în izolare totală, singurătate și asceză strictă, dedicându-se exclusiv rugăciunii, meditației și practicilor spirituale. Specific creștinismului timpuriu din pustiul Egiptului și al Siriei, acest mod de viață structural reprezintă baza monahismului eremitic, termenul fiind utilizat astăzi și în sens laic pentru a descrie un pustnic sau o persoană retrasă de lume.
• anahoret — Variantă fonetică sau ortografică învechită (ori regională) pentru termenul standard 'anacoret', ce desemnează o persoană care s-a retras din viața publică pentru a trăi în izolare totală, sihăstrie și asceză strictă. În sens structural bisericesc, definește un pustnic dedicat integral rugăciunii, fiind o formă de manifestare a monahismului solitar apărut în primele secole creștine în deșerturile egiptene.
• anahoretă — Variantă fonetică sau ortografică învechită (ori regională) pentru termenul standard 'anacoretă', ce desemnează o femeie care s-a retras din viața socială publică pentru a trăi în izolare totală, sihăstrie și asceză strictă, dedicându-se exclusiv rugăciunii. Ca adjectiv (formă de feminin), descrie o existență, o chilie sau o practică monastică solitară, marcată structural de reguli spirituale riguroase.
• anahoretic — Variantă fonetică sau ortografică învechită (ori regională) pentru termenul standard 'anacoretic', ce înseamnă privitor la anahoreți (anacoreți) sau la viața lor de pustnicie. În sens structural și ecleziastic, califică un stil de viață, o chilie, o rânduială monastică sau o mentalitate bazată pe izolare aspră, singurătate autoimpusă și asceză religioasă profundă departe de comunitate.
• anahoretism — Variantă fonetică sau ortografică învechită pentru termenul standard 'anacoretism', ce desemnează modul de viață retras, solitar și marcat de asceză strictă al unui pustnic. În sens structural istoric, definește curentul monastic eremitic apărut în primele secole ale creștinismului în deșerturile Egiptului și ale Orientului Apropiat, caracterizat prin izolarea totală de societate, rugăciune neîncetată și renunțare absolută la bunurile materiale.
• anahorit — Variantă fonetică sau grafică regională și învechită pentru termenul standard 'anacoret' (pustnic, sihastru); persoană care trăiește retrasă de lume într-un loc izolat pentru a se dedica exclusiv practicilor religioase și meditației. În manuscrisele vechi din anumite zone ale spațiului balcanic, forma structurală reflectă o adaptare orală specifică a împrumutului neologic bisericesc.