#dulce

• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• agrișă — Fructul arbustului numit agriș (Ribes uva-crispa); bacă sferică sau ovoidală, translucidă, de culoare verde-gălbuie, roz sau roșiatică, acoperită cu perișori fini ori complet netedă, având un gust acrișor-răcoritor. Este un fruct deosebit de bogat în vitamina C, acizi organici, pectină și minerale, consumat în stare proaspătă sau utilizat structural în gastronomie pentru compoturi, dulcețuri, jeleuri ori prăjituri.
• agudă — Fructul comestibil, zemos și dulce al agudului (dudului), format dintr-o aglomerare de bace mici (polidrupă), care își schimbă culoarea de la alb-verzui la roșu închis sau negru pe măsură ce se coace; cunoscută în mod curent sub denumirea de dudă.
• aivă — Denumire populară regională folosită în anumite zone ale Transilvaniei și Banatului pentru gutuie sau, prin extindere, pentru pelteaua ori gemul dens preparat exclusiv din acest fruct (cunoscut și sub numele de chitră sau pastă de gutui). Termenul provine din filonul lingvistic germanic și este păstrat vie în graiurile locale din vestul României, fiind strâns legat de tradițiile gastronomice de toamnă.
• amandină — Produs clasic de cofetărie, de formă cubică sau dreptunghiulară, realizat dintr-un blat dens de cacao însiropat din abundență (adesea cu aromă de rom), stratificat cu o cremă fină de ciocolată sau fondant și acoperit complet cu o glazură lucioasă de ciocolată. Este una dintre cele mai populare prăjituri tradiționale din România, recunoscută pentru gustul său intens și textura fondantă.
• anadrom — Se spune despre pești sau specii marine care trăiesc în mod obișnuit în mări ori oceane, dar care migrează structural în apele dulci ale râurilor sau fluviilor pentru a-și depune icrele și a se reproduce. Acest comportament biologic complex, specific unor specii precum somonul, sturionii sau scrumbia de Dunăre, implică adaptări fiziologice și osmoregulatorii majore pentru a tolera trecerea bruscă de la salinitatea marină la apa dulce.
• anghilă — Pește teleostean migrator din familia Anguillidae, cu corpul foarte alungit, cilindric și șerpuitor, acoperit cu un strat gros de mucus și solzi microscopici. Această specie remarcabilă, cunoscută științific sub numele de Anguilla anguilla, se dezvoltă în apele dulci continentale europene și migrează pe distanțe uriașe până în Marea Sargasselor pentru a se reproduce în adâncuri, având o importanță economică și gastronomică deosebită datorită cărnii sale foarte grase și gustoase.
• anodontă — Forma de feminin pentru anodont; ființă, structură anatomică sau specie lipsită complet de dinți în cavitatea bucală. În zoologie, reprezintă și denumirea populară pentru diverse specii de scoici mari de apă dulce (cum este genul Anodonta), caracterizate structural prin absența dinților sau a zimților de fixare de pe balamaua cochiliei.
• Arenga pinnata — Denumire binară oficială pentru palmierul de zahăr, o specie de palmier de mari dimensiuni originară din regiunile tropicale ale Asiei de Sud și de Sud-Est, aparținând familiei Arecaceae. Planta este caracterizată structural prin frunze penate lungi și un trunchi robust acoperit de fibre fibroase negre; este utilizată industrial pentru extragerea sevei dulci din care se produce zahăr de palmier și bioetanol, dar și pentru fibrele sale rezistente (ijon).
• astacicultură — Ramură specializată a acvaculturii și a zootehniei care se ocupă cu studiul, reproducerea, creșterea dirijată și exploatarea comercială a racilor de apă dulce (crustacee din familia Astacidae); acest proces tehnologic include amenajarea de crescătorii artificiale, optimizarea calității apei, hrănirea controlată și selectarea ecologică a speciilor în vederea valorificării lor economice sau a repopulării bazinelor hidrografice naturale.
• Astragalus glycyphyllus — O specie de plantă erbacee perenă, robustă, din genul Astragalus, familia Fabaceae, cunoscută sub denumirile populare de lemn-dulce-sălbatic sau unghia-găii, nativă în Europa și Asia Mică. Se caracterizează structural prin tulpini lungi, culcate la pământ și ramificate, frunze penate mari cu foliole ovale și inflorescențe axilare cu flori galben-verzui, fiind utilizată tradițional în medicina populară pentru proprietățile sale diuretice, emoliente și hipotensive datorită gustului său dulceag ce amintește de lemnul dulce.
• avanul — Formă articulată sau variantă regională pentru avat (Aspius aspius), un pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, caracterizat printr-un corp alungit, solzi argintii și o gură largă, lipsită de dinți pe maxilare, dar cu o musculatură puternică. Trăiește în apele curgătoare mari și este extrem de apreciat de pescarii sportivi pentru atacurile sale violente la suprafața apei.
• babușcă-roșie — Denumire populară locală folosită în ihtiologie pentru a desemna roșioara (Scardinius erythrophthalmus), un pește de apă dulce din familia ciprinidelor, asemănător cu babușca, dar caracterizat prin ochi cu irisul roșu-aprins și înotătoare de un roșu intens. Trăiește în special în ape stătătoare sau lent curgătoare cu vegetație abundentă, fiind o specie comună în bazinele hidrografice europene.