#dop

• adopta — A primi în familie un copil pe cale legală, acordându-i drepturi de descendent legitim; a lua de suflet. În sens larg, acțiunea de a-și însuși o idee, o metodă, o opinie, un curent artistic sau un comportament străin. În context administrativ sau legislativ, înseamnă a accepta, a aproba sau a valida un proiect, o hotărâre sau o lege în urma unui vot formal.
• adoptabil — Care îndeplinește toate condițiile legale și de fond pentru a putea fi adoptat; despre un minor a cărui situație juridică a fost stabilită definitiv de o instanță judecătorească, permițând deschiderea procedurii de înfiere. În sens abstract, termenul se aplică unor idei, strategii sau modele conceptuale care prezintă o compatibilitate ridicată cu un sistem preexistent, fiind ușor de asimilat și implementat.
• adoptant — Persoană fizică sau cap de familie care adoptă ori intenționează să adopte un copil, asumându-și pe cale legală toate drepturile și obligațiile părintești. În sociologia inovației și marketing, termenul descrie un consumator sau o organizație care acceptă și integrează o tehnologie nouă, o idee sau un comportament într-un stadiu specific al ciclului său de viață.
• adoptantă — Femeie care adoptă sau dorește să adopte un copil, asumându-și din punct de vedere legal, moral și material statutul de mamă cu drepturi depline. În sociologia consumului și studiul pieței, termenul descrie o entitate feminină sau o organizație cu profil specific care preia și implementează timpuriu o inovație tehnologică, o doctrină sau o tendință culturală.
• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• adoptat — Despre un copil sau un minor care a fost primit în mod legal într-o familie, dobândind statutul juridic și drepturile unui descendent legitim; înfiat. În sens larg, se referă la o idee, metodă, hotărâre sau conduită care a fost acceptată, aprobată sau însușită în mod oficial ori voluntar de către un grup sau o instituție.
• adoptatoare — Femeie sau persoană juridică cu profil feminin care înfiază ori intenționează să înfieze un copil, preluând de jure obligațiile și drepturile de mamă. În disciplinele economice și sociologia inovației, termenul descrie o organizație sau o consumatoare remarcată prin deschiderea de a asimila tehnologii avansate ori modele strategice noi.
• adoptator — Persoană fizică ce adoptă sau dorește să adopte un copil, dobândind pe cale judecătorească drepturile și obligațiile unui părinte firesc. În sociologia organizațională și marketing, termenul se referă la un agent economic sau la un utilizator care acceptă, preia și implementează o tehnologie, o metodă de lucru ori un curent conceptual nou într-o piață.
• adopțianism — Doctrină teologică netrinitară, apărută în primele secole ale creștinismului și condamnată ca erezie, care susținea că Isus din Nazaret s-a născut exclusiv ca om primind doar firi omenești, dar a fost adoptat de Dumnezeu ca Fiu al Său în momentul botezului în Iordan datorită virtuților sale excepționale. Această viziune hristologică a reapărut sub diverse forme în Spania secolului al VIII-lea, fiind respinsă oficial de sinoadele ecleziastice majore.
• adopțianist — Persoană sau teolog care aderă la principiile adopțianismului, susținând că Isus Hristos a fost o ființă pur umană aleasă și înfiată ulterior de Dumnezeu. Ca adjectiv, termenul caracterizează o scriere, o argumentare, o comunitate sectară sau o perspectivă dogmatică ce promovează sau încorporează elemente specifice acestei hristologii netrinitare.
• adopție — Operațiune juridică prin care se creează o legătură de filiație civilă între adoptator și adoptat, precum și relații de rudenie între cel înfiat și rudele noii sale familii, implicând transferul total al autorității părintești. În sens larg, reprezintă acceptarea formală a unui sistem legislativ, preluarea conștientă a unei strategii organizaționale sau asimilarea simbolică a unei culturi sau patrii.
• adopțieni — Membri, adepți sau promotori ai doctrinei adopțianismului, care negau divinitatea congenitală și eternă a lui Isus Hristos, argumentând că statutul Său de Fiu al lui Dumnezeu a fost obținut prin adopție divină în momentul botezului. Termenul se utilizează strict în istoriografia ecleziastică pentru a desemna facțiunile religioase din antichitate și evul mediu timpuriu intrate în conflict cu ortodoxia trinitară.
• adopțiune — Formă arhaică, livrescă sau variantă juridică veche a termenului 'adopție', desemnând actul legal și solemn prin care se stabilește legătura de filiație civilă între un adoptator și un minor. Deși în codurile juridice moderne a fost înlocuit în mare parte de varianta scurtă, cuvântul persistă în texte istorice, documente notariale vechi sau lucrări literare academice.
• adoptiv —
• afidofag — Care se hrănește în mod exclusiv sau predominant cu afide (păduchi de plante). În entomologie și combaterea biologică a dăunătorilor, termenul descrie organisme prădătoare sau parazitoide (cum ar fi buburuzele, larvele de muște sirfide sau anumite specii de viespi mici) care joacă un rol critic în controlul ecologic al populațiilor de insecte fitofage, protejând culturile agricole fără a necesita aplicarea de substanțe chimice.
• aiu-de-vară — Denumire populară regională dată unei varietăți cultivate sau spontane de usturoi (Allium sativum) care ajunge la maturitate completă și se recoltează în plin sezon estival, sau speciei Allium scorodoprasum (praz-sălbatic sau usturoi de rocă). Planta este caracterizată structural prin tulpini rigide și căpățâni compuse din căței mici, având o iuțeală persistentă și o rezistență ridicată la uscăciune. În comunitățile rurale tradiționale, acest element vegetal juca un rol economic esențial, fiind folosit la prepararea conservelor pentru iarnă și în diverse rețete culinare specifice perioadei de seceriș.
• alceus — Forma latinizată standard a numelui poetului grec Alceu (Alcaeus); de asemenea, numele unei specii de fluturi din familia Hesperiidae (Carcharodus alceus), răspândită în regiunea palearctică. În context literar și academic internațional, este utilizat structural pentru a face trimitere directă la schemele metrice de tip alcaic descoperite în Antichitate.
• aldoză — O clasă de monozaharide (glucide simple) care conțin în molecula lor o grupare funcțională carbonil de tip aldehidic (-CHO) localizată obligatoriu la primul atom de carbon al catenei. Altele decât cetozele, aldozele sunt substanțe solide, cristaline, solubile în apă și cu gust dulce, fiind clasificate în funcție de numărul atomilor de carbon în aldotrioze, aldotetroze, aldopentoze și aldohexoze (cum sunt glucoza și galactoza).
• Alona coelestis — Denumire științifică latină atribuită unei specii specifice de insecte (aparținând ordinului Lepidoptera sau coleopterelor în funcție de revizuirile taxonomice recente) sau utilizată ca denumire validă sau sinonim istoric în clasificarea crustaceelor cladocere microscopice. Acest taxon structural descrie specimene caracterizate prin trăsături morfologice distincte adaptate la micro-habitate specifice, fiind studiat în cadrul inventarelor de biodiversitate planetară.
• alter ego — O altă personalitate sau un al doilea sine al unei persoane, reprezentând o fațetă ascunsă, complementară ori idealizată a identității cuiva. În literatură, desemnează un personaj care vorbește în numele autorului sau care reflectă fidel trăsăturile acestuia, în timp ce în viața cotidiană indică un prieten extrem de apropiat și de încredere, considerat o replică spirituală perfectă.