#distilare

• abație — Mănăstire catolică de mari dimensiuni, autonomă, condusă de un abate sau de o abatesă, care cuprinde adesea un ansamblu de clădiri administrative și de cult. În evoluția istorică a medicinei, o abație funcționa ca un centru de asistență socială și spitalicească complex, integrând un sanatoriu rudimentar, o leprozerie (în caz de epidemii) și laboratoare timpurii pentru distilarea esențelor medicinale.
• alambic — Aparat sau instalație tradițională utilizată pentru distilarea lichidelor, compus structural dintr-un cazan de fierbere, un capac sau capitel de colectare a vaporilor și un tub de răcire în formă de serpentină; dispozitiv metalic (adesea din cupru) folosit istoric în alchimie și laboratoare, iar în prezent pe scară industrială și gospodărească pentru extragerea uleiurilor esențiale, a parfumurilor și pentru fabricarea băuturilor alcoolice distilate.
• alambica — A supune un lichid procesului de distilare în interiorul unui alambic; prin extensie metaforică și stilistică în limba modernă, a complica în mod excesiv o idee, o teorie, un raționament sau un text scris, făcându-l greu de înțeles, obscur, subtil sau artificial din cauza unei sofisticări inutile. Acest proces conceptual reprezintă structural trecerea de la sensul tehnic de rafinare chimică la cel figurat de analiză abstractă exagerată.
• alambicare — Acțiunea de a alambica și rezultatul ei; procesul tehnic de distilare a unei substanțe lichide într-un aparat specializat; în sens figurat, procesul structural de complicare, sofisticare excesivă sau subtilizare artificială a unui discurs, a unui text literar ori a unui sistem logic. Această manifestare abstractă duce la pierderea clarității și a spontaneității în favoarea unei maniere obscure.
• alchimistă — Femeie care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, realizând experimente de laborator pentru transmutarea metalelor, obținerea Pietrei Filozofale sau descoperirea panaceului universal. Deși istoriografia a reținut mai puține nume, figuri precum Maria Evreica sunt recunoscute ca personalități fondatoare ale tehnicilor timpurii de distilare și ale aparaturii de laborator.
• alcoolat — În chimie, un compus organic obținut prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil a unui alcool cu un atom de metal (alkoxid). În farmacie, termenul desemnează un preparat lichid medicinal obținut prin distilarea alcoolului deasupra unor substanțe aromatice vegetale, folosit ca remediu antiseptic sau aromatizant.
• alcoometru — Formă simplificată sau variantă ortografică pentru alcoolmetru ori alcoolimetru; instrument gradat folosit pentru măsurarea densității amestecurilor de apă și alcool etilic, indicând direct concentrația volumetrică de etanol (gradele alcoolice). Este utilizat pe scară largă în producția industrială și artizanală de băuturi spirtoase pentru monitorizarea proceselor de distilare.
• antracenă — Denumire comercială veche sau variantă lexicală regională utilizată în trecut pentru a desemna fracțiunea uleioasă brută ori vopseaua industrială obținută pe bază de antracen; amestec uros folosit structural ca izolator hidrofug sau agent de conservare a materialelor lemnoase expuse la intemperii.
• arcoziță — Termen regional utilizat în mod specific în zona Maramureșului pentru a desemna produsul rezultat după prima distilare a borhotului de fructe, cunoscut și sub numele popular de 'horincă puturoasă'. Din punct de vedere structural, arcozița reprezintă un lichid alcoolic intermediar, brut și incomplet rafinat, care necesită o a doua fierbere (redistilare) pentru a deveni horincă curată, de înaltă calitate.
• azeotrop — Amestec lichid format din două sau mai multe componente chimice care fierbe la o temperatură constantă și fixă, păstrându-și compoziția structurală identică atât în faza lichidă, cât și în faza de vapori. Deoarece vaporii generați au exact aceleași proporții de substanțe ca și lichidul din care provin, un azeotrop nu poate fi separat sau purificat prin distilare fracționată simplă, comportându-se termodinamic ca un compus pur unic și necesitând metode speciale de separare, cum ar fi distilarea azeotropă extractivă.
• azeotropic — Care aparține azeotropiei, privitor la azeotrop sau care prezintă caracteristicile unui amestec cu punct de fierbere constant. În designul industrial și termodinamică, descrie procesele, fenomenele de echilibru de fază sau metodele de separare (cum ar fi distilarea azeotropică) utilizate pentru a manipula ori a purifica sistemele lichide complexe ale căror componente fierb fără a-și schimba compoziția structurală.
• azeotropie — Fenomen termodinamic fizico-chimic remarcabil, caracteristic anumitor amestecuri lichide, constând în proprietatea acestora de a fierbe la o temperatură constantă și fixă, generând vapori cu o compoziție structurală identică cu cea a fazei lichide. Acest fenomen blochează separarea componentelor prin distilare fracționată clasică, definind formarea unui punct de minim sau de maxim pe curba presiunii de vapori și impunând implementarea unor tehnici speciale de separare în ingineria chimică.