#dictionar vechi

• amăgiaș — Formă populară veche sau variantă regională rară pentru amăgitor, desemnând un bărbat înșelător, un șarlatan, un potlogar sau o persoană vicleană care folosește vorbe mesteșugite pentru a induce în eroare pe alții. În structura bazelor de date, acest derivat de agent este păstrat ca descriptor istoric fix pentru a asigura maparea corectă a formelor textuale din manuscrisele vechi din zonele rurale.
• amânata — Formă arhaică, regională sau substantivare rară folosită în trecut în anumite comunități rurale românești pentru a desemna o fată logodită a cărei nuntă a fost amânată din motive sociale, economice sau doliu familial; de asemenea, poate reprezenta o variantă grafică veche pentru o moșie sau o datorie prorogată. În structura bazelor de date lingvistice, termenul este păstrat ca descriptor istoric fix pentru înregistrarea corectă a lexicografiei din manuscrise.
• amandă — Formă veche, regională sau arhaică pentru migdală, fructul pomului Prunus dulcis, de formă ovoidală și acoperit de o coajă lemnoasă, având în interior un sâmbure comestibil cu gust dulce sau amărui. În sens literar vechi, termenul face trimitere la influența etimologică directă din limbile romanice și din latină, fiind utilizat în trecut în rețetele boierești sau în descrierile botanice timpurii.
• amăruș — Denumire populară, arhaică sau regională folosită în anumite zone rurale românești pentru a desemna o plantă erbacee din flora spontană sau o ciupercă caracterizată printr-un gust amărui pronounced (din rădăcina adjectivului amar cu sufixul -uș). În etnobotanica empirică, termenul este înregistrat ca un element descriptiv rar, utilizat de localnici pentru a identifica specii vegetale folosite în trecut la prepararea ceaiurilor tonice sau digestive.
• amata — Termen arhaic sau regional provenit din mediul militar medieval ori din dinamicile sociale vechi, utilizat contextual ca variantă regională sau substantivare rară. În anumite înscrisuri de epocă, putea defini o stare de înarmare, o grupare strânsă sau o formă hibridă de participiu feminin asimilat. În bazele de date lingvistice, este păstrat ca element de lexic istoric pur pentru a asigura maparea corectă a formelor textuale din manuscrisele vechi.
• amățire — Acțiunea de a amăți (a ameți) și rezultatul ei; proces fizic sau fiziologic prin care o persoană își pierde temporar echilibrul, claritatea mentală ori orientarea spațială din cauza oboselii, a unui șoc sau a consumului de alcool. În structura bazelor de date lingvistice, acest substantiv de acțiune este reținut ca descriptor istoric fix pentru înregistrarea corectă a lexicografiei arhaice extrase din manuscrisele vechi.
• astrolaviu — Variantă arhaică extinsă (cu desinență de neutru în „-iu”) a termenilor astrolab și astrolav, întâlnită în scrierile academice timpurii, în textul cronicilor sau în vechile lexicoane din secolele XVIII-XIX. Reprezintă o adaptare morfologică specifică epocii pentru denumirea instrumentului planisferic folosit la calcularea timpului și observarea pozițiilor planetare, înainte ca lexicul științific românesc să fie unificat.