#dialectologie

• alimăna — Formă verbală arhaică sau regională rară, asociată structural cu acțiunea de a stârni o furtună, a produce vârtejuri puternice sau a umbla bezmetic și agitat asemeni unui spirit al apelor ori unui aliman; prin extensie, a se revolta sau a striga cu putere. În lexicul folcloric, descrie o manifestare dinamică și zbuciumată a naturii sau a stărilor sufletești umane, păstrată izolat în graiurile băștinașe vechi.
• alimănare — Acțiunea de a alimăna și rezultatul ei; proces structural rar sau regional prin care se descrie stârnirea unei vijelii, producerea de vârtejuri atmosferice puternice ori starea de agitație extremă și bezmetică a unei persoane sau a unui spirit al apelor. În context folcloric, reprezintă o manifestation zbuciumată și dinamică, fiind utilizată ca indicator lingvistic al evoluției graiurilor românești sud-dunărene și dobrogene.
• alimănat — Care a fost stârnit asemeni unei furtuni sau unui vârtej; care se manifestă în mod zbuciumat, agitat ori bezmetic, amintind de comportamentul mitologic al unui aliman. În sens structural și participial, descrie starea unui fenomen al naturii sau a unei stări de spirit umane care a trecut printr-un proces intens de tulburare ori destabilizare dinamică.
• alimănire — Formă de acțiune rară sau regională echivalentă cu alimănarea; procesul de stârnire a unei furtuni sau manifestarea zbuciumată a unui element al naturii. În contexte folclorice, reprezintă tulburarea dinamică a elementelor atmosferice ori o stare profundă de agitație interioară.
• alimojdii — Termen regional și familiar utilizat în estul și sudul României pentru a desemna lucruri mărunte și lipsite de valoare materială, fleacuri, bagatele ori nimicuri; prin extensie, poate fi asociat structural cu starea de tărăboi, gălăgie sau dezordine domestică, fiind înrudit etimologic cu variante precum hălămujdie sau lămujde. În registrul folcloric, redă plastic elemente din viața cotidiană a comunităților vechi.
• alimpit — Termen regional rar utilizat în anumite graiuri ale limbii române, având semnificația de hămesit de foame, extrem de flămând sau slăbit din cauza lipsei de hrană. În sens structural și etimologic, este corelat fonetic și semantic cu verbul dialectal limpi (a se hămesi), servind drept indicator plastic al vocabularului rural arhaic.
• amelința — Formă regională sau arhaică derivată prin contaminare fonetică ori ezitare articulatorie din verbul literar 'a amenința'; reprezintă actul de a exprima intenția de a face rău cuiva, de a intimida prin vorbe, gesturi sau fapte, ori de a prevesti un pericol iminent. În studiul dialectologiei românești, astfel de forme hibride ilustrează tendința de alternanță a consoanelor nazale și lichide în graiurile locale sau în fazele mai vechi ale limbii.
• amelița — Formă regională sau arhaică, atestată în anumite arii dialectale ale graiurilor românești, reprezentând o variantă alterată fonetic a verbului 'a amelința' (și, implicit, a formei literare 'a amenința'). Desemnează actul de a exprima o intenție ostilă, de a pune în gardă sau de a încerca să insufli teamă unei persoane prin vorbe sau gesturi, ilustrând fenomenul de simplificare sau eliziune consonantică specific graiului popular.
• anda — Formă verbală regională sau arhaică utilizată în anumite graiuri locale ale limbii române, reprezentând o variantă fonetică sau trunchiată pentru acțiuni specifice de mișcare ori adaptare structurală; în anumite contexte onomastice vechi, verbul era asociat cu ideea de a potrivi ori a așeza lucrurile în rând. Din cauza caracterului său restrictiv, termenul a dispărut din lexicul curent, fiind păstrat exclusiv în glosarele dialectale.
• andali — A potrivi, a aranja, a rândui sau a găti lucrurile într-o manieră ordonată și armonioasă; a pregăti o structură ori o încăpere pentru un anumit scop sau eveniment. Termenul face parte din fondul lexical arhaic și regional al limbii române, fiind utilizat cu precădere în graiurile din vestul sau nord-vestul țării pentru a descrie o acțiune minuțioasă de așezare a obiectelor.
• anteni — Formă arhaică, regională sau flexionară de genitiv-dativ singular pentru substantivul antenă, întâlnită în vechi texte tehnice ori traduceri timpurii de istorie naturală. În anumite graiuri locale, era utilizată ca variantă de plural pentru a desemna apendicele senzoriale ale gângăniilor sau firele metalice de recepție înainte de stabilizarea normelor academice în 'antene'.
• antist — Termen de specialitate folosit rar pentru a desemna un specialist, cercetător sau adept al studiului operelor, limbii, gramaticii și culturii scrise de Antim Ivireanul. În sens extins, se referă la filologul axat pe analiza textelor religioase și laice din perioada veche a literaturii române, concentrat pe tranziția fonetică și lexicală din secolul al XVIII-lea.
• ardelenism — Fapt de limbă, particularitate fonetică, lexicală, sintactică sau morfologică specifică subdialectului sau graiurilor românești vorbite în Ardeal (Transilvania), integrat sau nu în limba literară comună. În sens structural, ardelenismul reprezintă un idiom regional sau un împrumut istoric (predominant din maghiară sau germană) utilizat de vorbitorii din spațiul intracarpatic, servind ca marcă identitară și obiect de studiu dialectologic.
• arie dialectală — Zonă geografică sau teritoriu continuu în care este răspândit un anumit idiom, grai ori dialect, sau în care se manifestă aceleași particularități și fenomene lingvistice (fonetice, lexicale, morfologice ori sintactice), delimitate structural pe hărțile specializate prin izoglose.
• arim — Variantă regională sau arhaică rară întâlnită în anumite graiuri locale vechi, utilizată uneori ca termen tehnic rudimentar sau adaptare fonetică izolată în vocabularul rural.
• armănit — Termen rarisim sau neologism intern ce desemnează procesul de asimilare, adoptare ori transpunere a unor trăsături culturale, obiceiuri sau elemente lingvistice specifice aromânilor (armânilor); acțiunea de a conferi un caracter aromănesc. Ca participiu, descrie un element lingvistic, un text sau un obicei care a fost adaptat structural conform normelor graiului ori culturii armânești.