#deschis

• abocluzie — Anomalie dento-maxilară caracterizată prin absența contactului normal dintre dinții arcadei superioare și cei ai arcadei inferioare în poziție de ocluzie centrată. Această tulburare de aliniere (cunoscută și sub numele de ocluzie deschisă) afectează funcția masticatorie, fonația și estetica facială a pacientului.
• agorafob — Persoană care suferă de agorafobie, manifestând o teamă patologică, obsesivă și incontrolabilă de spații deschise, locuri publice aglomerate, punți, piețe sau situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori în care ajutorul medical nu ar fi disponibil în caz de atac de panică. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăire sau o reacție anxioasă asociată cu această tulburare anxioasă de tip fobic.
• agorafobie — Tulburare de anxietate severă caracterizată prin teama patologică, intensă și persistentă de a se afla în spații deschise, locuri publice aglomerate, piețe, punți sau în situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori jenantă, sau în care ajutorul ar fi greu de obținut în cazul unui atac de panică. Această condiție duce adesea la un comportament de evitare marcat, forțând individul să își restrângă activitățile zilnice sau să refuze părăsirea propriei locuințe fără un însoțitor de încredere.
• albastru-deschis — Care are o culoare albastră de o intensitate redusă, având o tentă pronunțată de alb; bleu sau azuriu atenuat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, tehnic sau industrial pentru a diferenția nuanțele pastelate și luminoase de cele închise sau saturate din spectrul cromatic structural.
• alifato — Termen rar utilizat în nomenclatura chimică nestandardizată sau ca element de compunere lingvistică pentru a indica o legătură structurală directă cu un radical sau cu un compus alifatic. În unele lucrări tehnice de sinteză polimerică, se folosește contextual pentru a desemna un intermediar reacțional cu catenă carbonică deschisă, derivat dintr-un acid gras sau dintr-o grăsime naturală.
• apert — Care este deschis, vădit, manifest, clar sau lipsit de orice ascunzișuri ori ambiguități; care se produce la vedere, în mod public. În medicină sau anatomie, se referă uneori la o leziune, malformație sau structură deschisă direct spre exterior (ex: traumatism apert).
• aperto — Termen muzical de direcție interpretativă indicând că o bucată muzicală trebuie executată într-un mod deschis, clar, larg și luminos. În sens livresc mai larg, provine din sintagme străine însemnând desfășurare fără opreliști sau secrete (ex: in aperto).
• aplauze — Forma standard de plural a substantivului neutru 'aplaos' sau 'aplauz'; reprezintă bătăile repetate și colective din palme executate de un grup de oameni pentru a exprima public admirația, bucuria, aprobarea entuziastă sau omagiul față de o realizare deosebită. Este termenul normat și cel mai frecvent utilizat în limba română contemporană pentru a descrie atmosfera de succes dintr-o sală de spectacole.
• areu — Termen regional sau arhaic extrem de rar utilizat istoric în anumite graiuri muntoase ori transilvănene pentru a descrie un spațiu deschis, o poiană mică, o arie plată izolată folosită pentru treierat sau bătutul lânii, ori o deschidere structurală rarefiată în masa unui codru des. În sens lingvistic, reprezintă o variantă redusă fonetic a latinescului 'area', păstrată local în vocabularul pastoral tradițional.
• artrotomie — Intervenție chirurgicală ce constă în secționarea sau incizarea capsulei unei articulații pentru a permite accesul direct în cavitatea acesteia. Această procedură deschisă clasică este efectuată în scop explorator, pentru extragerea corpilor străini (artrofiți), repararea structurilor ligamentare interne sau ca etapă preliminară în realizarea unei artroplastii sau artrodeze.
• atriotomie — Incizie chirurgicală practicată la nivelul peretelui muscular al unui atriu cardiac, realizată cu scopul de a permite accesul direct în interiorul camerelor superioare ale inimii pentru tratarea unor afecțiuni valvulare, septale ori extragerea unor trombi. Această secțiune structurală de mare precizie necesită, în majoritatea cazurilor, utilizarea aparatului de circulație extracorporală.