#de argint

• acantit — Mineral din clasa sulfurilor, reprezentând forma monoclinică stabilă la temperaturi scăzute (sub 173°C) a sulfurii de argint (Ag2S). Acest mineral prețios și greu se găsește frecvent în gurile hidrotermale sau în zonele de îmbogățire secundară ale zăcămintelor de argint, având o culoare cenușiu-plumburie până la neagră și un luciu metalic mat. Este dimorf cu argentitul, mineralul cubic care se transformă pseudomorfic în acantit în momentul răcirii naturale.
• Actinidia polygama — Denumire științifică pentru o specie de viță agățătoare din familia Actinidiaceae, originară din zonele montane ale Chinei și Japoniei, cunoscută popular ca 'viță matatabi' sau 'kiwi de argint'. Planta prezintă frunze care capătă o nuanță alb-argintie în perioada de vegetație și produce bace portocalii, alungite, cu gust ușor picant. În Asia de Est, este utilizată pe scară largă în medicina tradițională și ca stimulent euforic extrem de puternic pentru pisicile domestice și mari, datorită compușilor volatili precum actinidina.
• Aechmea fasciata — Cea mai cultivată specie din genul Aechmea, o plantă epifită originară din Brazilia, remarcabilă prin frunzele sale verzi-cenușii decorate cu dungi transversale din perișori argintii. Produce o inflorescență globuloasă spectaculoasă compusă din bractee roz-strălucitoare cu margini zimțate, din care emerg flori mici albastre ce virează spre violet pe măsură ce planta se maturizează.
• argentafinom — Termen histologic care descrie o celulă, o structură tisulară sau o formațiune celulară (cum ar fi celulele enteroendocrine din tractul gastrointestinal) care prezintă proprietatea structurală de a reduce direct sărurile de argint dintr-o soluție amoniacală, fixându-le sub formă de granule metalice vizibile microscopic, fără a necesita adăugarea unui agent reducător extern.
• argențică — Formă regională, tehnică sau neoficială utilizată în trecut pentru a desemna o substanță, o vopsea argintie, o emulsie fotografică ori o soluție fluidă pe bază de săruri de argint (cum ar fi azotatul de argint) folosită pentru argintarea metalelor, tratarea oglinzilor sau în procesele de laborator. Ca adjectiv, reprezintă o variantă timpurie pentru 'argintică', descriind o reacție, o textură sau o strălucire metalică ce amintește structural de proprietățile fizice ale argintului.
• argentit — Mineral din clasa sulfurilor, compus din sulfură de argint cu formula chimică Ag2S, stabil structural doar la temperaturi de peste 173°C. La temperaturi ambientale, acesta se transformă prin pseudomorfoză în acantit (modificarea sa monoclinică stabilă), păstrând însă forma cubică exterioară inițială. Din punct de vedere industrial, este un minereu de argint extrem de important, având o culoare cenușiu-închisă spre neagră, un luciu metalic strălucitor și o densitate ridicată.
• argentometru — Instrument de măsură industrial sau aparat de laborator utilizat în analizele volumetrice (argentometrie) pentru a determina concentrația ionilor de halogenuri dintr-o soluție sau pentru a măsura puritatea aliajelor de argint. În sens structural-ingineresc, argentometrul modern folosește senzori potențiometrici sau celule fotometrice capabile să detecteze cu precizie punctul de echivalență în timpul titrării cu o soluție standardizată de azotat de argint.
• argentotipie — Procedeu fotografic arhaic de obținere a imaginilor pozitive pe suport de hârtie sensibilizată cu ajutorul unor emulsii pe bază de săruri de argint și fier. Acest sistem chimic timpuriu, înrudit structural cu calotipia și ferotipia, folosea proprietățile fotosensibile ale argentumului pentru a fixa reflexiile luminoase în nuanțe calde de brun și sepia, reprezentând o etapă de pionierat în evoluția tehnicilor de developare din secolul al XIX-lea.
• arghihal — Denumire farmaceutică arhaică sau neoficială utilizată în trecut în Țările Române pentru a desemna o substanță antiseptică, un preparat de argint coloidal sau argintul vitriolat (azotatul de argint), folosit în rețetele spițerilor pentru tratarea rănilor, cauterizarea țesuturilor infectate ori ca dezinfectant ocular rudimentar. În sens lingvistic structural, termenul reprezintă o formă de tranziție preluată prin filieră balcanică sau levantină înainte de standardizarea denumirilor chimice moderne.
• arghirofil — Persoană care iubește în mod excesiv banii, bogăția sau argintul; om lacom, avid de câștig material ori zgârcit. În sens livresc și moral structural, descrie o tipologie umană dominată de dorința obsesivă de acumulare financiară, termenul fiind utilizat frecvent în scrierile moralizatoare, predicile bisericești sau eseurile filosofice pentru a înfiera avariția.
• arghirofilie — Dragostea de bani, lăcomia de argint sau atașamentul pătimaș și necontrolat față de bogățiile pământești; trăsătură de caracter definită prin dorința neînfrântă de a acumula capital cu orice preț. În sens etic și filosofic clasic, arghirofilia reprezintă un viciu moral major care alterează judecata dreaptă, determinând un comportament egoist, zgârcit și lipsit de empatie față de suferințele celorlalți membrii ai comunității.
• argințean — Termen regional sau arhaic rar folosit ca adjectiv pentru a descrie un obiect confecționat din argint ori care prezintă o strălucire puternică, curată și albă ca argintul; argintiu. Ca etnonim sau substantiv toponimic local în trecut, putea desemna o persoană originară dintr-o așezare sau moșie numită Arginți ori o zonă cunoscută pentru prelucrarea metalelor prețioase, fiind păstrat în vechi catastife parohiale.
• argirism — Stare patologică și ansamblu de manifestări clinice sistemice ce caracterizează intoxicația cronică cu argint sau cu sărurile sale. Acest complex nosologic include nu doar pigmentarea cutanată specifică (argiria), ci și posibile alterări structurale sau funcționale la nivelul altor organe, cum ar fi depunerile argintice în structura renală (glomerulonefropatii mecanice) sau iritațiile oculare localizate, reprezentând o entitate de studiu majoră în medicina muncii.
• argirit — Denumire mineralogică arhaică sau livrescă utilizată în trecut ca sinonim pentru argentit sau sulfură de argint (Ag2S), ori pentru alte minereuri cu conținut ridicat de argint. În sens structural și istoric, termenul reprezintă o formă de tranziție preluată din terminologia științifică vest-europeană și elenă (bazată pe rădăcina argyros - argint), întâlnită în vechile tratate de geologie și cataloage miniere înainte de standardizarea nomenclaturii internaționale moderne.