#cuptor

• afinaj — Procedeu tehnologic sau ansamblu de operații fizico-chimice executate într-o instalație industrială cu scopul de a elimina impuritățile dintr-un metal brut, dintr-un aliaj sau dintr-o masă de sticlă topită; afinare. Termenul se folosește adesea în siderurgie pentru a desemna transformarea fontei în oțel prin reducerea conținutului de carbon, sulf și fosfor în convertoare specializate.
• afinor — 1. Muncitor calificat sau meșter specialist care execută operațiile tehnologice de afinare (purificare) a metalelor, aliajelor sau a sticlei topite. 2. Aparat, instalație industrială, cuptor sau convertor specializat utilizat în siderurgie pentru îndepărtarea impurităților din metale brute (de exemplu, convertorul folosit la transformarea fontei în oțel) sau pentru degazarea maselor vitroase topite.
• aicnie — Formă regională sau arhaică rară (întâlnită în unele graiuri bănățene sau din vestul Transilvaniei) folosită pentru a desemna un cuptor mic, o sobă de gătit din fontă ori o nișă amenajată în peretele vetrei pentru păstrarea mâncării calde sau uscarea lemnelor; firidă structurală. Termenul reflectă împrumuturi sau contaminări fonetice din spațiul central-european în gospodăriile rurale tradiționale.
• antecreuzet — Bazin de recepție sau compartiment refractar exterior situat în fața gurii de evacuare a unui cubilou ori a unui cuptor înalt de topire, servind la colectarea temporară, omogenizarea și menținerea temperaturii fontei lichide sau a metalului topit înainte de turnarea propriu-zisă în forme. Acest element structural optimizează procesul de elaborare a metalelor, permițând separarea zgurii reziduale mai ușoare la suprafață.
• aragaz — Aparat electrocasnic de bucătărie utilizat pentru prepararea termică a alimentelor, compus dintr-o plită cu mai multe arzătoare și un cuptor integrat, alimentat de obicei cu gaz lichefiat, gaz natural sau energie electrică. În limba română curentă, termenul a devenit un substantiv comun generalizat prin procesul de eponimie, provenind de la denumirea gazului îmbuteliat distribuit istoric în perioada comunistă.
• arzăminte — Un termen regional sau arhaic rar folosit pentru a desemna resturile arse, cenușa grosieră ori zgura rezultată în urma procesului de ardere completă a combustibililor solizi în cuptoare tradiționale sau vetre; de asemenea, în anumite graiuri, poate descrie simbolic locurile pârjolite, arse de soare ori substanțele folosite în trecut în meșteșuguri pentru a provoca o ardere controlată.
• astupătoare — Unealtă, obiect, capac improvizat, pânză groasă sau scândură utilizată în treburile gospodărești ori în tehnică pentru a astupa, a acoperi, a bloca sau a etanșa o deschizătură, gura unui cuptor, o groapă ori un recipient. În anumite regiuni, termenul definește piesa detașabilă din lemn ori metal care închide un jgheab sau o gură de scurgere.
• autocurăța — A-și elimina sau a-și curăța în mod automat ori autonom impuritățile, reziduurile, depunerile sau substanțele nocive prin intermediul unor mecanisme constructive, chimice, tehnologice ori biologice proprii, fără a fi necesară intervenția manuală directă a unui factor extern. În tehnologie, descrie o funcție inteligentă a aparatelor electrocasnice sau industriale, iar în ecologie se referă la capacitatea naturală a unui ecosistem acvatic ori forestier de a neutraliza poluanții.
• bacof — Preparat gastronomic tradițional din regiunea Alsacia (Franța), cunoscut original sub denumirea 'Baeckeoffe', constând dintr-un amestec structural de trei tipuri de carne marinate (porc, vită și mutton sau miel) coapte la foc lent timp de câteva ore împreună cu cartofi feliat, ceapă și praz într-un vas de ceramică sigilat cu aluat. Numele său semnifică literal 'cuptorul brutarului', deoarece istoric gospodinele lăsau vasul la brutăria locală pentru a fi copt în căldura reziduală a cuptorului după coacerea pâinii.