#culegere

• analecte — Culegere de fragmente alese, sentințe, maxime sau pilde extrase din operele unui scriitor ori filosof; antologie literară. În sens cultural și istoric major, termenul (scris adesea cu majusculă) desemnează 'Analectele lui Confucius' (Lun Yu), colecția de învățături, aforisme și dialoguri compilate de discipolii filosofului chinez, care constituie textul de bază al confucianismului.
• anecdotică — Totalitatea rarisimă a anecdotelor dintr-o literatură, dintr-o epocă sau specifice unui popor; arta de a compune sau de a povesti anecdote. Ca formă adjectivală, reprezintă genul feminin al cuvântului 'anecdotic', descriind o structură narativă fragmentară sau dovezi izolate și neverificabile statistic în metodologia științifică.
• antiterorism — Ansamblul de doctrine politice, strategii militare, legi naționale, măsuri informative și tratate internaționale luate de un stat sau de o coaliție cu scopul de a preveni, descuraja și contracara amenințările teroriste. Spre deosebire de intervenția militară directă (antitero), antiterorismul include strategii pe termen lung, precum tăierea surselor de finanțare ale grupărilor extremiste, colectarea de informații și combaterea radicalizării.
• antologa — A include, a selecta și a reuni bucăți alese din opera unuia sau a mai multor scriitori într-o culegere cu caracter reprezentativ (antologie); a realiza selecția structurală a unor texte literare, artistice sau științifice pe baza unor criterii valorice, tematice ori cronologice riguroase, cu scopul de a le conserva și prezenta publicului într-un volum unitar.
• antologare — Acțiunea de a antologa și rezultatul ei; procesul editorial, critic și filologic prin care se selectează și se reunesc fragmente sau opere literare, artistice ori științifice reprezentative într-o culegere tematică sau cronologică. Această operațiune structurală implică aplicarea unor criterii estetice riguroase de triere pentru a oferi publicului o privire de ansamblu exhaustivă asupra unui autor, curent literar sau perioade istorice.
• antologator — Persoană (bărbat) care alcătuiește o antologie; autor sau critic literar care selectează și reunește într-un volum unitar fragmente reprezentative ori opere întregi aparținând unuia sau mai multor scriitori. Activitatea sa structurală îmbină istoria literară cu estetica aplicată, având rolul de a filtra și valoriza patrimoniul textual conform unor canoane sau preferințe editoriale specifice.
• antologhie — Variantă grafică arhaică sau regională pentru termenul 'antologie'; culegere ce reunește piese literare alese ori imnuri și texte liturgice bizantine selectate pe criterii de valoare spirituală și estetică. În context istoric românesc, termenul structural face trimitere la vechile manuscrise copiate în mănăstiri, unde scrierile sfinților sau ale poeților clasici erau organizate structural într-un singur volum pentru a fi folosite la studiu ori în timpul serviciului divin.
• antologie — Culegere de piese literare alese (poezii, proză, eseuri, fragmente dramatice) aparținând mai multor autori sau unui singur autor, selectate pe baza unor criterii estetice, tematice, cronologice ori geografice bine definite. Acest instrument filologic și editorial structural are scopul de a oferi o sinteză valorică reprezentativă asupra unei epoci, a unui curent cultural ori a unui gen literar specific.
• antologiza — A supune un text sau o operă procesului de selecție și grupare structurală într-o antologie; a alege fragmente reprezentative ori scrieri complete ale unor autori spre a le reuni într-o culegere cu profil estetic sau critic bine definit. Acest demers implică evaluarea riguroasă a valorii intrinseci a operelor pentru a le garanta un loc de referință în cadrul unui volum colectiv.
• antologizare — Acțiunea de a antologiza și rezultatul ei; operațiunea editorială, filologică și critică de selectare, adaptare și reunire a unor opere literare sau științifice într-o antologie structurală. Acest proces funcționează ca un filtru valoric esențial în istoria culturii, fixând canonul literar și oferind publicului reperele majore ale unui autor, curent sau interval cronologic.
• auaci — A strânge, a aduna sau a recolta plante medicinale ori ciuperci sălbatice (în special specia numită 'auace') din flora spontană; a căuta cu atenție ierburi de leac prin poieni sau zone muntoase ascunse. În sens extins și rar întâlnit în graiurile pastorale, termenul poate descrie și acțiunea de a tămădui sau de a obloji o rană folosind exclusiv remedii verzi culese proaspăt din natură.