#cronologie

• ab urbe condita — Expresie latină însemnând literal 'de la întemeierea cetății' (referire la fondarea Romei în 753 î.Hr.). În context academic și în istoria științelor medicale, termenul este utilizat metaforic pentru a data sau a descrie un eveniment, o instituție sau un sistem de gândire analizat chiar de la momentul oficial al înființării sau structurării sale fundamentale.
• alaltăieri — În ziua care a precedat ziua de ieri; cu două zile în urmă față de momentul prezent al vorbirii. Acest indicator temporal structural servește drept reper cronologic fundamental în axa trecutului apropiat, fiind utilizat pe scară largă atât în limbajul standard, cronicăresc, cât și în cel colocvial pentru a stabili succesiunea exactă a evenimentelor recente fără a menționa data calendaristică.
• alaltăieri-dimineață — În dimineața zilei dinaintea zilei de ieri; perioada matinală petrecută cu exact două zile în urmă față de momentul actual al vorbirii. Această structură lexicală compusă oferă o delimitare cronologică exactă pe axa temporală a trecutului recent, fiind utilizată pe scară largă în relatările administrative, juridice sau cotidiene pentru a specifica momentul exact al unui eveniment fără a recurge la date calendaristice.
• alaltăieri-noapte — În noaptea dinaintea nopții trecute; perioada nocturnă care a urmat după ziua de alaltăieri sau care a precedat ziua de ieri. Această structură lexicală compusă delimitează cu precizie o unitate de timp nocturnă pe axa temporală a trecutului recent, fiind indispensabilă în relatările detaliate ale unor fapte sau evenimente care au necesitat monitorizare pe timp de noapte.
• alaltăieri-seară — În seara zilei dinaintea zilei de ieri; segmentul temporal crepuscular sau nocturn petrecut cu exact două seri în urmă față de momentul prezent. Această structură lexicală compusă stabilește un reper cronologic fix și exact pe axa trecutului apropiat, fiind utilizată intensiv în relatările cotidiene, rapoartele de activitate și în proza literară pentru a localiza acțiuni fără a menționa data calendaristică.
• alaltămâne — În ziua care urmează după ziua de mâine; poimâine. Acest indicator temporal structural, deși considerat în prezent un arhaism sau un regionalism învechit, era utilizat pe scară largă în trecut pentru a defini a treia zi de pe axa viitorului apropiat; păstrează o valoare filologică deosebită în textele literare vechi sau în graiurile din anumite zone rurale ale țării.
• alaltămâni — Variantă regională sau arhaică de pluralizare adverbială ori formă fonetică alternativă pentru termenul 'alaltămâne', utilizată în anumite graiuri locale pentru a exprima ideea de poimâine (ziua care urmează după ziua de mâine). Acest indicator temporal structural reflectă diversitatea morfo-fonetică a subdialectelor românești istorice, fiind întâlnit ocazional în texte folclorice sau culegeri de datini din zonele rurale.
• alaltămîni — Formă ortografică veche (utilizată conform normelor lingvistice anterioare anului 1993, cu litera 'î' în interiorul cuvântului) pentru regionalismul 'alaltămâni'; adverb de timp cu înțelesul de poimâine. Această variantă grafică structurală este documentată în dicționarele editate în perioada comunistă și în manuscrisele dialectale transcrise în acea epocă literară.
• alaltăsară — Variantă fonetică regională sau arhaică a adverbului 'alaltăseară', utilizată în mod curent în graiurile din Muntenia, Oltenia și sudul Moldovei pentru a desemna intervalul de timp corespunzător serii de alaltăieri (cu două seri în urmă). Acest termen structural reflectă tendința vorbirii populare de a simplifica diftongul 'ea' în vocala simplă 'a' în anumite contexte fonetice din sudul arealului lingvistic românesc.
• alaltăseară — În seara zilei de alaltăieri; în seara care a precedat seara zilei de ieri sau cu două seri în urmă față de momentul actual. Acest compus adverbial delimitează structural un segment temporal precis din cadrul axei cronologice a trecutului recent, fiind folosit frecvent în relatările cotidiene și în proza literară pentru a localiza acțiuni desfășurate în intervalul crepuscular sau nocturn de acum două zile.
• an — Unitate fundamentală de timp care reprezintă perioada necesară Pământului pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui; calendaristic, interval de 365 de zile (sau 366 de zile în anii bisecți), împărțit în 12 luni, care începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie. În sens larg, desemnează o perioadă de timp legată de o anumită activitate, vârsta unei persoane sau o epocă istorică.
• anale — Scriere istorică în care evenimentele sunt înregistrate structural an de an, în ordine cronologică strictă, fără o analiză critică sau filosofică profundă a cauzelor; cronică istorică anuală. În sens modern, termenul desemnează titlul unor publicații periodice cu caracter științific sau academic, editate de universități și societăți savante pentru a prezenta cercetările anuale.
• anul — Forma articulată hotărât a substantivului an; unitate fundamentală de timp care măsoară perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui, având o durată de aproximativ 365 de zile, 5 ore și 48 de minute; interval calendaristic standard utilizat pentru planificare, contabilitate și raportare istorică.