#cremene

• amânar — Piesă mică din oțel călit, de forme diverse (adesea ovală ori în formă de potcoavă), folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovirea repetată a unei bucăți de cremene, scântei destinate aprinderii iascăi sau sulfului. În sens figurat, regional sau arhaic, termenul poate descrie un suport mecanic, o bară de fier folosită la carele tradiționale sau un cârlig de fixare.
• amânariu — Variantă grafică veche, arhaică sau regională pentru amânar; piesă mică din oțel călit folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovire cu o bucăță de cremene în vederea aprinderii iascăi. În textologia manuscriselor medievale sau a letopisețelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, această formă articulată ori cu final vocalic hibrid desemnează uneori și un suport de fier, un gaj mobil sau un accesoriu mecanic de fixare la carele tradiționale.
• amnar — Unealtă mică de oțel, adesea curbată în formă de verigă sau lamă, folosită în trecut, prin izbire directă cu o bucată de cremene (cremene), pentru a produce scântei capabile să aprindă iasca ori bumbacul. În sens arhaic și etnografic, piesa reprezintă un element de bază al gospodăriei tradiționale românești, simbolizând aprinderea simbolică a focului nativ, iar în sens extins tehnic poate desemna axul central sau grinda de susținere a unei mori de apă sau vânt.
• amnărel — Diminutiv rar al substantivului amnar, desemnând un oțel de scăpărat de dimensiuni reduse, utilizat adesea de călători, vânători sau ciobani pentru a fi transportat cu ușurință în pungi mici de brâu. În sens extins, structural, termenul poate descrie și o mică piesă metalică sau un ax secundar dintr-un mecanism tradițional de moară de apă sau unealtă gospodărească.
• amnariu — Care aparține amnarului sau este legat structural de producerea focului prin scăpărare; termen regional utilizat pentru a descrie un tip de oțel dur, o piatră de cremene de calitate superioară sau o pungă specială de piele în care se păstrau instrumentele de aprins focul.
• amnăruș — Formă diminutivală regională pentru amnar, desemnând un oțel de scăpărat de dimensiuni foarte mici, utilizat în mod tradițional de păstori sau vânători pentru a fi purtat discret în cutii speciale sau pungi de piele strânse la brâu. În sens tehnic arhaic, poate denumi și un bolț, cui sau pivot metalic de mici dimensiuni folosit ca piesă de legătură sau reglaj structural în ansamblul unei mori țărănești.