#cortex

• abducere — Actul sau procesul executării unei mișcări de abducție, constând în îndepărtarea unui segment corporal sau a globului ocular de axul median. În semiologia neurologică și psihiatria clinică, dinamica de abducere este evaluată minuțios pentru diagnosticarea afectării căilor piramidale, testarea reflexelor motorii și identificarea rigidității din episoadele catatonice.
• adamantinom — Formațiune tumorală osoasă malignă primară, cu ritm de creștere lent, localizată cu predilecție la nivelul diafizei tibiale sau a mandibulei, caracterizată histologic prin prezența unor insule de celule epiteliale înconjurate de stromă fibroasă; variantă patologică înrudită structural cu ameloblastomul. Această leziune osoasă rară distruge treptat cortexul osos, prezentând un aspect radiologic caracteristic de bule de săpun și necesitând excizie chirurgicală radicală pentru prevenirea metastazelor.
• aferentație — Proces fiziologic fundamental ce constă în transmiterea continuă a influxului nervos și a excitațiilor de la neuronii receptori periferici (organele de simț, țesuturi) către neuronii din centrii nervoși superiori și scoarța cerebrală. Reprezintă calea prin care creierul primește fluxul de date senzoriale necesar pentru monitorizarea stării organismului și pentru modelarea răspunsurilor comportamentale sau reflexe adecvate mediului înconjurător.
• agnozie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea capacității de a recunoaște sau de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme ori mirosuri cunoscute anterior, în absența unor deficiențe ale organelor de simț periferice sau ale funcțiilor intelectuale generale. Această condiție este cauzată, din punct de vedere structural, de leziuni localizate la nivelul cortexului cerebral asociativ sau al căilor de conexiune interemisferică.
• agrafie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea parțială sau totală a capacității de a exprima ideile prin scris, survenită în urma unei leziuni cerebrale dobândite la nivelul emisferei dominante, în absența unor paralizii motorii ale mâinii sau a unor deficiențe intelectuale globale. Această afecțiune alterează structural mecanismele corticale de codificare grafică a limbajului, putând să apară izolat sau asociată cu afazia ori alexia.
• aldosteron — Hormon steroid mineralocorticoid secretat de zona glomerulată a cortexului glandei suprarenale, având un rol esențial în reglarea echilibrului hidroelectrolitic și a tensiunii arteriale. Acesta acționează la nivelul tubilor distali ai rinichilor, stimulând reabsorbția sodiului și a apei și favorizând excreția potasiului și a hidrogenului.
• aldosteronism — Afecțiune clinică de natură endocrină determinată de secreția excesivă, patologică, a hormonului mineralocorticoid numit aldosteron de către cortexul suprarenalian. Această perturbare metabolică provoacă o retenție masivă de sodiu și apă în organism, însoțită de eliminarea exagerată a potasiului, având ca principale manifestări hipertensiunea arterială severă, oboseala musculară cronică și spasmele musculare.
• alocheirie — Tulburare neurologică rară a percepției senzoriale în care un stimul tactil aplicat pe o parte a corpului (de obicei pe un membru) este resimțit sau localizat eronat de către pacient în punctul simetric de pe partea opusă. Acest fenomen structural apare cel mai frecvent în urma unor leziuni ale lobului parietal drept sau în cazurile de sindrom de neglijare spațială unilaterală, reflectând o disfuncție în procesarea hărții somatice cerebrale.
• alochirie — Variantă grafică și clinică a termenului 'alocheirie'; reprezintă o tulburare neurologică a sensibilității somatice în care un pacient localizează un stimul tactil, termic sau dureros pe partea opusă locului unde acesta a fost aplicat în mod real. Acest fenomen structural reflectă o disfuncție severă în transmiterea și procesarea semnalelor în cortexul somatosenzorial secundar sau în lobul parietal, fiind asociat des cu hemineglijarea spațială.
• alofazie — Tulburare de limbaj sau de vorbire caracterizată prin articularea unor cuvinte sau fraze incoerente, nepotrivite sau complet diferite de cele pe care pacientul intenționează structural să le exprime. Această condiție patologică apare de regulă ca simptom în afaziile senzoriale, în stările de confuzie mintală severă sau în urma unor leziuni focale localizate în emisferele cerebrale dominante, afectând coerența comunicării.
• amuzie — Tulburare neurologică congenitală sau dobândită (în urma unei leziuni cerebrale) caracterizată prin incapacitatea parțială ori totală de a recunoaște, a fredona, a reproduce sau a înțelege tonurile, ritmul și melodiile muzicale, în ciuda păstrării intacte a auzului biologic și a funcțiilor intelectuale generale; surditate muzicală. Acest fenomen structural afectează procesarea cognitivă a structurilor sonore în cortexul auditiv secundar.
• apraxie — Tulburare neurologică caracterizată prin incapacitatea patologică a unui individ de a executa mișcări sau gesturi coordonate, intenționate și orientate spre un scop, deși funcțiile motorii elementare (forță, tonus, reflexe) și funcțiile senzoriale sunt complet intacte. Acest fenomen structural este provocat de leziuni localizate în ariile de asociere ale scoarței cerebrale, în special în lobul parietal sau frontal.