#context

• alesură — Un termen regional variantă a cuvântului 'alesătură', desemnând acțiunea de sortare ori restul de elemente rămase sau alese în urma unui proces de triere manuală a produselor agricole ori a textilelor. În anumite zone etnografice, indică o fâșie îngustă de pământ selectată sau curățată special pentru culturi prețioase.
• altăceva — Un alt lucru, un obiect distinct, o chestiune diferită sau o realitate conceptuală alternativă față de ceea ce s-a menționat ori s-a presupus anterior. În plan lingvistic, termenul funcționează ca un substituent universal utilizat pentru a redirectiona atenția, intenția sau discursul către o entitate nouă, modificând radical sau parțial contextul curent.
• amărunțit — Care a fost fragmentat, pisat, tăiat sau măcinat în bucăți de dimensiuni mici ori redus la stadiul de pulbere fină prin procese manuale sau mecanice. În sens figurat, descrie o analiză, o cercetare sau o descriere realizată cu o atenție deosebită acordată fiecărui detaliu microscopic ori amănunt, fără a omite elementele secundare componente.
• amățit — Care a fost indus într-o stare de amețeală, confuzie sau pierdere temporară a echilibrului; zăpăcit, amețit, uimit ori tulburat din cauza unui șoc, a oboselii ori a băuturilor tari. În sens figurat sau literar vechi, descrie starea unei persoane consternate sau fermecate de o veste neșteptată, care își pierde pentru câteva clipe limpezimea gîndirii.
• amiezită — Forma de feminin a adjectivului sau participiului regional 'amiezit', descriind o femeie, o colectivitate sau o femelă de animal care a beneficiat de siestă și s-a adăpostit de căldura amiezii. În anumite subgraiuri izolate, poate funcționa structural și ca substantiv abstract pentru a denumi simbolic moleșeala sau somnolența caracteristică orelor de prânz.
• amintirea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintire'; procesul concret, imaginea specifică sau darul sentimental determinat care evocă trecutul. Exprimă rechemarea în conștiință a unui anumit moment, sentiment sau individ, având un rol structural major în narațiuni și în descrierea legăturilor emoționale durabile.
• anaerofită — Forma de feminin a termenului anaerofit; descrie o plantă, o cultură, o celulă vegetală sau o algă caracterizată structural prin capacitatea de a rezista și de a funcționa într-un mediu lipsit de oxigen molecular. În agricultură și pedologie, califică acele specii de buruieni sau culturi hidrofile care pot tolera asfixierea radiculară provocată de stagnarea prelungită a apei pe sol.
• analfabetizm — Variantă grafică sau ortografică învechită (ori eroare reziduală de tipar) pentru termenul standard 'analfabetism', întâlnită uneori în documentele administrative sau în publicațiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Desemnează starea sau caracteristica unei populații neștiutoare de carte, reflectând o perioadă în care scrierea sufixului hibrid era influențată de normele altor limbi europene.
• analoghisire — Acțiunea de a analoghisi și rezultatul ei; procesul liturgic de citire, recitare sau cântare a textelor sfinte direct de pe pultul bisericesc (analoghion) în cadrul slujbelor ortodoxe. În sensul livresc și istoric extins, termenul denotă operațiunea de cumpănire, calculare, socotire sau analizare amănunțită a unei situații, a unor fapte ori a unui set de date corelate proporțional.
• ananghie — Stare de mare strâmtoare, nevoie, lipsă materială acută sau dificultate extremă în care se află o persoană, o comunitate ori o instituție la un moment dat. În sens contextual extins, termenul descrie o situație critică, un impas financiar ori o încurcătură majoră din care se poate ieși doar cu eforturi deosebite sau cu ajutor extern, fiind utilizat frecvent în limba română în expresii legate de momentele de cumpănă ale vieții.
• andromede — Formă de plural a substantivului comun sau propriu andromedă, utilizată pentru a desemna mai multe reprezentări ale personajului mitologic, specimene ale genului de plante Andromeda, sau galaxii și constelații similare analizate în cosmologia teoretică comparată.
• anevoință — Stare caracterizată prin dificultate extremă, efort epuizant sau lipsă cronică de mijloace materiale și fizice necesare îndeplinirii unei acțiuni. În structura textelor arhaice, termenul exprimă nu doar o greutate obiectivă în realizarea unui obiectiv, ci și o strâmtorare sau o suferință îndurată cu resemnare de o comunitate ori de un individ.
• anistoric — Care face abstracție de istorie, care refuză sau ignoră evoluția istorică, contextul temporal și condițiile sociale specifice unei epoci. În filozofie și critică culturală, termenul descrie o perspectivă, o teorie sau o metodă de analiză care tratează fenomenele umane, limbajul sau valorile ca fiind eterne, imuabile și universale, desprinse total de dinamica și transformările timpului.
• antamare — Acțiunea de a antama și rezultatul ei; faza inițială sau preliminară de abordare, punere în discuție ori deschidere oficială a unor negocieri, a unui tratat diplomatic, a unui subiect complex sau a unei tranzacții comerciale. Acest proces structural reprezintă primul pas dintr-un set de demersuri formale, stabilind cadrul general înainte de asumarea unor obligații contractuale ferme.
• antisemită — Forma de feminin pentru antisemit; femeie, organizație, doctrină sau măsură legislativă care manifestă ostilitate, intoleranță sau ură față de evrei, de cultura ori de religia iudaică. Termenul caracterizează acțiunile, legile segregaționiste sau curentele propagandistice destinate discriminării comunităților evreiești și subminării drepturilor omului.
• antisionist — Care se opune sionismului, ideii de autodeterminare evreiască sau legitimității existenței statului Israel; adept al antisionismului. Ca adjectiv, descrie discursuri publice, rezoluții diplomatice, manifestări de protest ori doctrine politice care critică structura statală și acțiunile guvernamentale israeliene. Ca substantiv, desemnează persoana care contestă principiile mișcării naționaliste evreiești din motive politice, religioase ori ideologice.
• antrepozitară — Forma feminină pentru 'antrepozitar'; ca adjectiv, descrie o activitate, o structură, o autorizație sau o taxă specifică depozitării de mărfuri în regim suspensiv în cadrul unui antrepozit. Ca substantiv, desemnează o femeie care deține calitatea de manager, administrator, administrator legal sau gestionar autorizat al unui spațiu de depozitare vamală ori fiscală.
• antropofagă — Forma feminină pentru 'antropofag'; descrie o femeie, o comunitate sau o specie animală feminină care consumă carne de om. Ca adjectiv, se aplică structurilor sociale, practicilor ritualice ori speciilor biologice caracterizate prin antropofagie.
• antropolatră — Femeie care divinizează sau adoră în mod exagerat omul ori natura umană; adeptă a antropolatriei. Ca adjectiv, descrie o persoană, o credință sau o doctrină care practică cultul omului ori care atribuie calități divine unei ființe umane, fenomen întâlnit istoric în deificarea monarhilor sau în anumite curente filozofice radicale.
• antropomorfist — Persoană care aderă la principiile antropomorfismului sau care reprezintă divinitățile și forțele naturii sub formă umană. Ca adjectiv, descrie un autor, un artist, o grupare religioasă ori o lucrare plastică fundamentată pe antropomorfism, centrată pe acordarea de trăsături umane elementelor non-umane.