#comportament

• aventurist — Persoană care acționează cu ușurință, iresponsabilitate și spirit de hazard, implicându-se în proiecte periculoase fără a deține resursele necesare sau un plan coerent; folosit ca adjectiv, descrie o decizie, o politică sau o atitudine marcată de iresponsabilitate și riscuri inutile. În context istoric și ideologic, termenul îi desemnează pe acei lideri care mizează exclusiv pe lovituri de teatru speculative pentru a parveni.
• aversiune — Sentiment puternic și persistent de repulsie, antipatie profundă, dezgust sau neplăcere violentă față de o persoană, un obiect, o situație sau o activitate specifică. Din punct de vedere psihologic, aversiunea poate fi un mecanism de apărare înnăscut sau dobândit prin condiționare comportamentală, determinând individul să evite stimulul neplăcut pentru a-și păstra confortul emoțional ori fizic.
• avocatlâc — Termen de origine otomană, utilizat în trecut sau în limbajul familiar-peiorativ pentru a desemna profesia, practica, activitatea sau comportamentul specific unui avocat; avocatură. Adesea, cuvântul poartă o nuanță critică sau ironică, făcând trimitere la pledoarii excesive, șiretenie avocațească, tendința de a căuta nod în papură ori de a tărăgăna procesele prin tertipuri procedurale.
• bacilifobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de bacili, bacterii sau microbi în general, asociată frecvent cu un comportament compulsiv de curățare și dezinfectare. Această tulburare de tip anxios determină persoana afectată să evite obsesiv contactul cu suprafețe considerate contaminate, manifestându-se ca o formă specifică și severă de Structural Mysophobia în care teama este focalizată pe agenții patogeni microscopici.
• bacteriofobie — Tulburare de anxietate specifică caracterizată printr-o frică irațională, patologică și persistentă de bacterii, microbi și contaminare. Persoanele afectate manifestă comportamente compulsive intense, cum ar fi spălarea excesivă a mâinilor, dezinfectarea repetată a suprafețelor și evitarea totală a locurilor publice, fenomenul fiind strâns corelat cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).
• bădăran — Persoană lipsită de educație, de maniere și de bun-simț, care se comportă grosolan, necioplit sau obraznic în societate. Ca adjectiv, califică un comportament, o atitudine sau un limbaj vulgar, trivial și lipsit de delicatețe, reflectând o carență gravă în educația comportamentală.
• bădărancă — Femeie lipsită de educație, de maniere și de bun-simț, care se comportă în societate într-un mod grosolan, necioplit, mahalagesc sau obraznic. Termenul reprezintă echivalentul feminin direct pentru mitocancă sau mahalagioaică, definind o persoană cu un comportament vulgar.
• bădărănesc — Care aparține bădăranului, privitor la bădăran; caracteristic oamenilor grosolani, neciopliți sau lipsiți de maniere. Termenul definește un stil, un comportament, un obicei sau un gest care trădează o lipsă totală de rafinament social și de educație alesă.
• bădărănește — În felul unui bădăran, într-un mod grosolan, necioplit, lipsit de tact, de maniere și de bun-simț. Termenul descrie modul în care se desfășoară o acțiune, o comunicare sau o manifestare comportamentală ce încalcă flagrant normele sociale elementare de curtoazie.
• bădărăni — A se comporta ca un bădăran, a manifesta grosolănie, nepolitețe sau lipsă de maniere în acțiuni sau exprimare; a spune vorbe deșarte, mitocănești sau vulgare. Ca verb reflexiv (a se bădărăni), definește procesul de degradare a comportamentului social, devenind necioplit.
• bădărănie — Faptă, vorbă sau comportament de bădăran; manifestare caracterizată prin lipsă de educație, grosolănie, vulgaritate și absența totală a bunului-simț în interacțiunile sociale. Termenul definește actul în sine sau trăsătura morală a unei persoane necioplite.
• bădărănit — Care s-a comportat ca un bădăran sau a deprins maniere grosolane; persoană care a devenit necioplită, mitocanizată ori vulgară în manifestări ca urmare a unui mediu needucat. În sens participial, indică starea finală a acțiunii de degradare a comportamentului social.
• băețește — Formă regională sau variantă grafică arhaică pentru advebiul 'băiețește'; în felul băieților, asemenea unui flăcău sau adecvat comportamentului și mentalității tinerilor necăsătoriți. Termenul se utilizează în graiurile populare pentru a descrie un mod curajos, direct, hotărât sau lipsit de prefăcătorie de a acționa, de a vorbi ori de a se îmbrăca.
• băiețesc — Care aparține băieților, privitor la băieți sau specific comportamentului, stilului și activităților acestora; tineresc (în raport cu sexul masculin). În sens descriptiv modern, termenul se aplică și fetelor sau femeilor (stil băiețesc, tunsoare băiețească) pentru a indica o atitudine energică, nonconformistă sau adoptarea unor elemente estetice asociate tradițional bărbaților.
• băiețism — Atitudine, mentalitate sau comportament specific băieților, caracterizat prin nonșalanță, spirit rebel, dinamism ori o anumită stângăcie inocentă; manifestare tipică universului masculin juvenil. În critică literară sau psihologie, termenul poate descrie păstrarea unor trăsături copilărești sau imature la vârsta adultă ori adoptarea voluntară a unui stil direct și neprotocolar în relațiile sociale.
• băiețos — Care seamănă cu un băiat, care are trăsături, comportament, gesturi sau preferințe specifice băieților. În limba modernă, adjectivul se aplică frecvent fetelor sau femeilor (stil băiețos, fire băiețoasă) pentru a descrie o atitudine energică, dinamică, curajoasă și nonconformistă, ori o preferință estetică pentru hainele comode și tunsorile scurte, specifice universului masculin.