#claca

• ajutorie — Formă tradițională de sprijin colectiv interuman, asistență socială empirică sau ajutor mutual organizat în mod voluntar în cadrul comunităților rurale ori al breslelor medievale românești pentru a susține o gospodărie în momente de criză (boală, incendiu, deces) ori pentru realizarea unor lucrări agricole de mare amploare; prin extensie, taxa, contribuția obligatorie în bani sau dare administrativă colectată în trecut de autorități în scopuri caritabile ori de reconstrucție publică. Acest fenomen structural reflectă mecanismele arhaice de solidaritate organică specifice satului românesc dinaintea apariției instituțiilor moderne de protecție socială.
• aplaudatoare — Femeie care aplaudă o performanță artistică, un discurs sau un succes public, manifestându-și aprobarea și entuziasmul prin bătăi repetate din palme. În sens larg sau profesional, se referă la o persoană de sex feminin care face parte dintr-un grup organizat (clacă) angajat special pentru a susține zgomotos un protagonist într-un studio de televiziune ori la un miting politic.
• arendar — Formă regională sau variantă istorică rar întâlnită pentru cuvântul 'arendaș'; persoană care ia în arendă o moșie, un teren agricol sau o exploatare economică în schimbul unei sume de bani. În context structural-istoric, arendarul deținea un rol administrativ major în satele românești, gestionând forța de muncă a țăranilor, colectarea dărilor și optimizarea producției agricole pentru obținerea unui profit comercial semnificativ.
• arendășoi — Augmentativ adesea cu nuanță pejorativă sau ironică pentru un arendaș; termen folosit istoric de țărani sau de clăcași pentru a desemna un arendaș bogat, gras, extrem de sever, hrăpăreț ori dominator. În sens structural și sociolingvistic, cuvântul reflectă tensiunile de clasă din mediul rural românesc din secolul al XIX-lea, funcționând ca o poreclă colectivă sau caricaturizare literară a exploatatorilor agrar-comerciali.
• arendatorie — Sistem economic, instituție juridică istorică sau profesiunea și activitatea complexă de a gestiona moșii și proprietăți agrare luate în locațiune; biroul ori administrația centrală a unui arendaș mare unde se țineau catastifele contabile și evidența clăcașilor. În sens structural-instituțional, arendatoria reprezenta mecanismul prin care marea proprietate boierească sau mănăstirească din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea era exploatată comercial prin intermediul unor intermediari financiari.
• aretare — Formă regională veche, variantă fonetică ori arhaism lexical utilizat în trecut în anumite graiuri rurale pentru procesul de arendare; acțiunea de a lua sau de a da în arendă un pământ agricol, o moșie, o baltă de pescuit ori o moară și rezultatul ei. În sens structural-funciar istoric, aretare descrie perfectarea înțelegerii juridice și logistice dintre proprietar și chiriaș, stabilind modul de împărțire a roadelor și cuantumul dărilor.
• argați — Forma de plural a substantivului argat; muncitori agricoli sau casnici angajați cu simbrie pe o perioadă determinată pentru a presta munci fizice grele în gospodăriile rurale mari, la conacele boierești sau pe moșiile arendașilor. În sens structural-istoric, argații reprezentau o categorie socială vulnerabilă în economia agrară de tip feudal sau semifeudal, fiind supuși unui regim de muncă intens, reglementat prin înțelegeri verbale ori zapise de simbrie.
• argăție — Starea, condiția socială, statutul juridic sau meseria de argat; perioada de timp sau intervalul contractual în care o persoană prestează munci fizice grele ca slugă cu simbrie pe o moșie ori într-o gospodărie rurală mare. În sens structural-istoric, argăția desemnează un sistem de subordonare economică de tip semifeudal bazat pe dependența muncii necalificate față de proprietarul de pământ în schimbul unei remunerații modeste.
• băbutie — Starea, condiția sau comportamentul specific unei femei în vârstă (babă); bătrânețe avansată, caracterizată adesea prin fragilitate fizică, respectarea riguroasă a tradițiilor casnice și tendința de a doftorici ori de a povesti istorii din trecut. În sens colectiv arhaic, termenul se folosea uneori pentru a desemna un grup de bunicuțe sau moașe adunate la o clacă rurală.