#caracter

• absconsitate — Substantiv abstract ce desemnează starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este ascuns, obscur, indescifrabil sau complet tăinuit înțelegerii și rațiunii. În epistemologie și filozofia moralei, termenul face referire la impenetrabilitatea conceptuală a anumitor sisteme de gândire sau la obscuritatea deliberată a unor principii etice greu de justificat rațional.
• afabil — Care manifestă o politețe binevoitoare, cordialitate și amabilitate în relațiile sociale; persoană deschisă, primitoare și agreabilă în conversație. În sens psihologic și comportamental, descrie o trăsătură structurală de caracter caracterizată prin disponibilitatea de a asculta și de a comunica cu ceilalți într-un mod cald, lipsit de aroganță sau rigiditate.
• afișabil — Care poate fi afișat, expus sau prezentat în mod vizibil pe un ecran electronic, pe un monitor, pe un panou publicitar sau pe orice alt dispozitiv de redare a informației. În programare și design digital, termenul descrie datele, caracterele sau elementele grafice care îndeplinesc condițiile tehnice de formatare și compatibilitate pentru a fi randate corect și făcute accesibile utilizatorului.
• aldin — Un stil de corp de literă (font) caracterizat prin linii groase, pronunțate și intense, utilizat în tipografie și tehnoredactare computerizată pentru a scoate în evidență titluri, cuvinte-cheie sau pasaje importante dintr-un text; cunoscut popular și sub denumirile de 'bold' sau 'negru'. Ca adjectiv, descrie un text sau un caracter imprimat cu acest tip de litere groase.
• alfanumeric — Care conține sau utilizează atât litere ale alfabetului, cât și cifre (numere) dintr-un sistem numeric dat; prin extensie, se referă la un set de caractere sau la un cod compus din combinarea elementelor literale și numerice. În informatică și securitatea cibernetică, conceptul este fundamental pentru definirea tipurilor de date, validarea formularelor web și crearea de parole complexe menite să reziste atacurilor de tip brute-force.
• alogenitate — Caracterul sau însușirea a ceea ce este alogen; starea unui element, a unei populații sau a unui corp de a fi de altă origine și străin de mediul autohton în care se află integrat. În dinamicile sociale, exprimă alteritatea culturală sau etnică a unui grup imigrat în raport cu populația indigenă, în timp ce în științele pământului indică proveniența externă a unor depozite minerale dintr-un bazin.
• aluzivitate — Calitatea sau caracterul a ceea ce este aluziv; înclinație, proprietate sau strategie de comunicare bazată pe utilizarea sistematică a subînțelesurilor, a insinuărilor sau a sugestiilor indirecte în detrimentul afirmațiilor explicite. În analiza structurală a textului literar sau politic, definește gradul de complexitate retorică prin care un mesaj este codificat pentru a proteja emițătorul ori pentru a îmbogăți estetic opera.
• amfoter — Despre substanțe, oxizi sau hidroxizi: care prezintă o dualitate chimică, având capacitatea de a se comporta fie ca acid în prezența unei baze tari, fie ca bază în prezența unui acid tare. Acest caracter structural depinde direct de pH-ul mediului de reacție și permite formarea de săruri în ambele contexte biochimice.
• amină — Compus organic structural derivat teoretic sau practic din amoniac, prin înlocuirea unuia, a două sau a tuturor celor trei atomi de hidrogen cu radicali hidrocarbonați (alchil sau aril). În funcție de numărul atomilor de hidrogen înlocuiți, aminele se clasifică în primare, secundare și terțiare, având un caracter bazic și jucând un rol biologic și industrial crucial (de la aminoacizi și neurotransmițători până la coloranți și medicamente).
• andrautozom — Termen științific specializat care desemnează un autozom (cromozom non-sexual) ce prezintă o tendință funcțională sau o influență structurală directă în determinarea, exprimarea ori transmiterea caracterelor fenotipice masculine sau a genelor corelate cu masculinitatea în anumite sisteme biologice complexe.
• androgenie — Termen științific specializat ce desemnează prezența, dezvoltarea sau manifestarea caracterelor fizice și constituționale masculine la un individ, indiferent de sexul său biologic. În context sociologic sau antropologic rar, conceptul descrie starea de dominanță structurală a elementelor masculine sau a influențelor hormonale androgenice în evoluția fenotipică a unei populații.
• androtip — Tipar constituțional, eșantion ideal sau specimen de referință de sex masculin utilizat în antropometrie și biologie pentru a defini caracteristicile fizice, somatice și morfologice standard ale bărbaților dintr-o anumită populație ori specie. În taxonomia zoologică, androtipul reprezintă specimenul tip utilizat structural pentru a descrie caracteristicile exclusive ale masculului unui nou taxon.
• anorganicitate — Starea, calitatea sau proprietatea structurală a ceea ce este anorganic, inert sau lipsit de viață; absență totală a organizării biologice, a funcțiilor metabolice vitale și a legăturilor chimice pe bază de carbon-hidrogen specifice organismelor vii. În sens filozofic și conceptual, termenul desemnează regnul mineral și materia brută, definind legile fizico-chimice rigide care guvernează universul neanimat.
• anticipant — Care anticipă, care precede temporal, logic sau structural un alt fenomen ori o acțiune ulterioară; care conține elemente predictive sau premergătoare. În filozofie sau teoria cunoașterii, se referă la un concept, o idee sau o intuiție care apare în conștiință înainte ca experiența empirică completă să confirme respectiva realitate.
• anticva — Tip de caractere tipografice romane cu linii rotunjite, clare și echilibrate (cu serife/codițe discrete la capete), apărute în perioada Renașterii prin imitarea scrierii monumentale romane antici, fiind opuse caracterelor gotice (fracturate); stil clasic de literă folosit masiv în tipărirea cărților moderne pentru lizibilitatea sa ridicată. Ca adjectiv, descrie un text sau o matriță realizată în acest stil grafic.
• antiqua — Stil de caractere tipografice rotunde, inspirat din inscripțiile romane monumentale și din scrierea umanistă din perioada Renașterii, caracterizat prin prezența serifelor și prin contrastul armonios dintre liniile groase și cele subțiri. Acest model structural a pus bazele fonturilor moderne alfabetice utilizate în tipărirea textelor de carte vest-europene, opunându-se stilului gotic sau fracturat (Fraktur) prin claritate, lizibilitate crescută și eleganță geometrică.
• aplicabilitate — Calitatea, însușirea sau caracterul a ceea ce este aplicabil; posibilitatea structurală sau caracterul practic de a pune în execuție o metodă, o teorie științifică, o descoperire tehnologică ori o normă juridică într-un context real, concret și util. Reprezintă măsura în care un set de reguli abstracte sau principii teoretice își găsesc o finalitate funcțională directă în activitatea cotidiană ori în rezolvarea unor probleme specifice din industrie și societate.
• aplicativitate — Însușire, calitate sau caracter structural al unui ansamblu de cunoștințe, metode ori strategii de a fi direct transpuse în practică sau de a genera utilitate operațională imediată; orientarea pragmatică a unui domeniu teoretic către aplicații concrete și rezultate măsurabile în industrie ori în procesul educațional.
• apomorf — Care prezintă o trăsătură sau un caracter derivat, apărut recent în cursul evoluției filogenetice a unui grup de organisme și diferit de starea ancestrală primitivă; caracteristic structurilor anatomice sau secvențelor genetice modificate care definesc o nouă ramură evolutivă. Reprezintă elementul de bază în stabilirea relațiilor de rudenie în cladistica modernă, servind la diferențierea taxonilor.
• aproximativitate — Caracterul, starea sau calitatea a ceea ce este aproximativ; proprietate structurală a unei cunoștințe, a unui calcul ori a unei ipoteze de a nu fi perfect exactă, dar de a deține o valoare operațională validă și utilă în contextul unei analize empirice.