#capac

• ab intestato — Formă juridică și medico-legală completă pentru 'ab intestat', însemnând 'provenind de la o persoană care a decedat fără testament'. În expertizele psihiatrice post-mortem, termenul este central în analiza capacității de exercițiu și a discernământului persoanelor cu boli neurodegenerative (cum ar fi demența vasculară sau Alzheimer) pentru a valida distribuirea legală a bunurilor.
• abaliena — Termen medical și juridic arhaic însemnând a înstrăina, a transfera proprietatea unui bun sau, în sens psihopatologic, a provoca pierderea facultăților mintale sau a rupe contactul unei persoane cu realitatea înconjurătoare. În psihiatria clasică a secolului al XIX-lea, se folosea pentru a descrie procesul prin care un pacient își pierdea discernământul sau devenea alienat mintal.
• abalienat — Termen medical și juridic arhaic folosit pentru a descrie o persoană care și-a pierdut facultățile mintale, discernământul sau contactul cu realitatea; alienat mintal. În contextul expertizelor medico-legale vechi, calitatea de abalienat atrăgea după sine lipsa responsabilității penale și necesitatea instituirii unei tutele legale.
• abdica — În context medico-legal și psihopatologic, termenul descrie actul voluntar sau forțat prin care o persoană renunță la prerogative, drepturi sau funcții din cauza unei incapacități psihice, a unei alienări mentale sau a degradării cognitive severe (precum demența senilă). De asemenea, în psihologia clasică, verbul definește renunțarea patologică a eului la exercitarea controlului conștient asupra impulsurilor, pulsiunilor sau voinței (abdicarea voinței sau abulia).
• abilitate — Capacitatea fizică sau intelectuală a unei persoane de a efectua cu ușurință, iscusință și succes o anumită activitate, sarcină sau meșteșug; îndemânare, pricepere, dexteritate sau talent practic dezvoltat prin exercițiu și experiență.
• absorbitiv — Care manifestă o capacitate intrinsecă de absorbție sau asimilare; referitor la proprietatea de a îngloba și a reține elemente sau influențe externe. În filozofia morală și ontologie, adjectivul este utilizat metaforic pentru a descrie acele sisteme dogmatice, structuri sociale sau cadre conceptuale care posedă o predispoziție naturală de a asimila alteritatea, integrând criticile și elementele adverse în propriul nucleu teoretico-normativ.
• absorbtiv — Care manifestă proprietatea de a absorbi, de a îngloba sau de a reține elemente ori energii; referitor la capacitatea intrinsecă de asimilare. În filozofia morală și ontologia socială, adjectivul este utilizat metaforic pentru a califica acele sisteme de gândire, culturi dominante sau instituții flexibile care posedă capacitatea de a internaliza criticile externe, dizolvând treptat alteritatea opozanților prin integrarea lor într-o structură axiomatică mai cuprinzătoare.
• absorbtivitate — Substantiv abstract ce desemnează însușirea, calitatea sau măsura în care un corp, un mediu sau o structură posedă o capacitate de absorbție sau asimilare. În plan filozofic și etic, termenul se referă la permeabilitatea conceptuală a unui sistem ideologic ori la puterea unei comunități de a asimila indivizi, valori colaterale ori influențe culturale străine, topindu-le în propria identitate.
• adult — Persoană, animal sau plantă care a ajuns la deplina dezvoltare fizică, biologică și psihică, atingând faza de maturitate și capacitatea de reproducere; individ ieșit din perioada copilăriei și a adolescenței. În sens juridic, termenul desemnează persoana care a împlinit vârsta majoratului (stabilită legal de regulă la 18 ani) și care dobândește capacitatea deplină de exercițiu, asumându-și răspunderea civilă și penală completă pentru faptele sale.
• adultă — Forma de feminin singular pentru substantivul sau adjectivul 'adult'; persoană de sex feminin, organism animal ori specimen vegetal care a trecut de perioada de pubertate și adolescență, atingând deplina dezvoltare fizică, anatomică și psihică, precum și maturitatea reproductivă. În context juridic, reprezintă o femeie care a împlinit vârsta majoratului legal, dobândind capacitate deplină de exercițiu și asumându-și întreaga răspundere civilă și penală pentru actele sale.
• alcalinitate — Proprietatea de a fi alcalin; concentrația totală de substanțe bazice dintr-o soluție, capabilă să neutralizeze ionii de hidrogen. În hidrologie și ecologie, reprezintă capacitatea de tamponare a apei împotriva acidificării, fiind determinată în principal de prezența ionilor de carbonat, bicarbonat și hidroxid.
• amper-oră — Unitate de măsură pentru cantitatea de electricitate sau capacitatea de stocare a energiei electrice dintr-un acumulator ori baterie, având simbolul Ah. Un amper-oră reprezintă cantitatea de sarcină electrică transferată de un curent constant cu intensitatea de un amper care circulă timp de o oră, fiind echivalentul a 3600 de coulombi.
• amperoră — Variantă grafică compactă, mai rar utilizată în textele tehnice moderne, pentru substantivul compus 'amper-oră'; unitate de măsură utilizată pentru a exprima capacitatea de încărcare electrică sau rezervele de energie ale unui acumulator chimic ori ale unei baterii.
• amperormetru — Instrument sau aparat de măsură conceput pentru determinarea și înregistrarea cantității totale de electricitate scurse printr-un circuit electric într-un interval de timp, exprimată în amperi-ore (Ah). Acest dispozitiv funcționează ca un integrator în raport cu timpul al intensității curentului electric, fiind utilizat în principal pentru monitorizarea stării de încărcare și descărcare a bancurilor de acumulatori industriali.
• antal — O veche unitate de măsură pentru capacitatea lichidelor (în special pentru vin), utilizată istoric în regiunile Europei Centrale, inclusiv în Transilvania. Reprezintă, de asemenea, butoiul de lemn de dimensiuni medii care are această capacitate specifică, situată de regulă între cincizeci și o sută de litri, în funcție de standardele locale și de epoca de utilizare.
• antrenabil — Care poate fi antrenat, educat sau modelat prin intermediul unui proces sistematic de instruire, exerciții practice ori stimulare cognitivă și fizică. Termenul descrie capacitatea receptivă a unui individ, a unui mușchi sau a unei funcții neuro-psihice de a-și îmbunătăți performanța, adaptabilitatea și abilitățile în urma unui efort ghidat.
• apareunie — Imposibilitate fizică, patologică sau psihologică de a realiza actul sexual (coitul). Această afecțiune structurală sau funcțională severă poate fi determinată de anomalii anatomice congenitale, spasme musculare involuntare intense (vaginism) sau traume psihologice profunde, necesitând abordare medicală multidisciplinară.
• aptică — Termen rarisim utilizat ca variantă conceptuală sau regională pentru aptitudine ori capacitate nativă; ansamblu de însușiri fizice sau psihice care permit unui individ să asimileze cu ușurință anumite cunoștințe sau să execute cu succes o activitate specifică.
• aptitudine — Complex de însușiri psihice și fizice native sau dobândite prin exercițiu, care îi permit unui individ să asimileze cu o ușurință superioară anumite cunoștințe, să își dezvolte deprinderi complexe și să execute o activitate specifică la un nivel înalt de performanță.
• asimilativ — Care are puterea, proprietatea sau capacitatea de a asimila, de a absorbi ori de a integra substanțe, cunoștințe sau elemente exterioare într-o structură proprie; privitor la asimilare. Acest caracter structural guvernează procesele metabolice delicate ale celulelor vii, precum și transformările fonetice regresive ori progresive din interiorul unui sistem lingvistic în evoluție.