#candidat

• aplicant — Persoană care candidează, solicită ori depune o cerere formală pentru a obține un loc de muncă, o bursă de studii, o viză diplomatică, o finanțare nerambursabilă sau admiterea într-o instituție de învățământ. Folosit contextual și ca adjectiv, descrie o entitate sau un subiect aflat în procesul oficial de înscriere ori de solicitare structurală a unui drept în fața unei comisii de evaluare.
• aplicantă — Persoană de sex feminin care candidează, solicită ori depune o cerere formală pentru a obține un loc de muncă, o bursă de studii, o finanțare sau admiterea într-o instituție. Reprezintă subiectul feminin aflat în plin proces de evaluare structurală în fața unei comisii de recrutare sau a unei autorități publice.
• aspirant — Persoană care aspiră, râvnește sau tinde la obținerea unui post, a unei funcții, a unui titlu, a unei demnități ori a unui statut social sau profesional superior; în context militar naval, reprezintă cel mai mic grad de ofițer în marina militară, echivalent cu sublocotenentul din armata de uscat. Ca adjectiv, descrie un element sau o persoană care manifestă o puternică dorință de ascensiune.
• aspirantă — Formă de feminin pentru cuvântul 'aspirant'; femeie sau persoană de sex feminin care tinde, râvnește sau candidează la obținerea unui titlu, a unei poziții profesionale, a unei distincții sau a unui statut social înalt; ca adjectiv, descrie o entitate feminină aflată într-un proces activ de competiție sau ascensiune.
• aspirantură — Formă superioară de organizare a studiilor universitare și postuniversitare utilizată istoric în fostul bloc sovietic și în anumite instituții academice de tip est-european, echivalentă structural cu doctoratul modern; stagiu de pregătire științifică parcurs de un aspirant sub îndrumarea unui profesor pentru obținerea titlului de candidat în științe.
• autopropune — A se propune pe sine însuși ca candidat pentru o funcție, o demnitate, o misiune, un premiu sau o poziție ierarhică, fără a aștepta să fie nominalizat de o altă persoană ori de un grup formal; a-și prezenta în mod conștient și autonom disponibilitatea și competențele pentru asumarea unui rol de conducere sau a unei responsabilități structurale. În context organizațional, reflectă un comportament asertiv proactiv asociat cu autoeficacitatea și managementul carierei.
• autopropunere — Acțiunea de a se autopropune și rezultatul ei; act formal sau informal prin care un individ își înaintează propria candidatură ori nominalizare pentru o funcție publică, un rol corporatist, o distincție sau o sarcină structurală. În procesele de recrutare modernă și guvernanță, reprezintă un mecanism juridic ori administrativ asumat care permite descentralizarea selecției, oferind șanse egale de acces profesioniștilor care nu beneficiază de un grup de susținere tradițional.