#cărunț

• albăstrân — Termen regional sau contaminare cromatică rară întâlnită în anumite graiuri populare pentru a descrie un obiect, un animal sau o suprafață de un alb murdar, cărunți sau cenușiu-albăstrui, cum ar fi blana unor animale bătrâne ori reflexele metalice ale părului grizonat.
• albâu — Denumire regională sau populară utilizată în anumite graiuri pentru a descrie un obiect, un animal sau o suprafață de un alb murdar, palid sau cenușiu-spălăcit; cărunțit sau ușor albicios. În mediul rural tradițional, termenul se aplica frecvent pentru a califica nuanța blănii oilor sau a cailor care își pierdeau intensitatea culorii odată cu înaintarea în vârstă.
• albi — A (se) face alb, a vopsi, a spăla ori a curăța intens o suprafață sau o pânză pentru a-i reda culoarea imaculată; a căpăta fire de păr cărunte din cauza bătrâneții ori a stresului. Ca adjectiv, reprezintă forma de masculin plural pentru alb. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), îi desemnează istoric pe membrii forțelor contrarevoluționare din Războiul Civil Rus, în opoziție cu 'roșii'.
• albidi — A deveni alb sau albicios; a căpăta o nuanță deschisă, palidă, a se albi treptat sub influența vârstei, a luminii ori a unui factor extern. Este o variantă fonetică veche sau regională folosită în trecut în anumite graiuri populare pentru a exprima albirea părului ori decolorarea pânzeturilor.
• albinire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fiziologic sau chimic prin care un corp, un material textil ori firele de păr își pierd pigmentul natural, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; variantă sinonimică pentru albire.
• albire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fizic, chimic sau biologic prin care un obiect, un material textil, o suprafață sau firele de păr își pierd pigmentarea naturală ori se curăță, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; procedeu industrial sau stomatologic de decolorare controlată.
• albit — Acțiunea de a face alb sau de a deveni alb; proces structural sau chimic prin care se îndepărtează pigmenții colorați dintr-un material, din fibre textile ori din dinți; stadiul de albire. Ca participiu adjectivizat, descrie un obiect decolorat, o pânză curățată ori firele de păr cărunțite sub acțiunea timpului.
• argintui — A acoperi suprafața unui obiect cu un strat subțire de argint metalic (prin mijloace galvanice sau chimice); a arginta. În limbajul poetic, literar sau descriptiv, termenul semnifică acțiunea de a conferi sclipiri albe, sidefate, metalice ori selenare unui element din natură sau, în formă reflexivă, acțiunea firelor de păr de a deveni cărunte sau albite de bătrânețe.
• Aster canus — Denumirea științifică a steluței cărunte, o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din Europa de Est și Balcani (inclusiv din zonele de silvostepă ale României); este caracterizată printr-o nuanță cenușie, căruntă a întregii plante, datorată unui strat dens de perișori lânoși, și prin inflorescențe de talie medie cu raze liliachii și disc galben.