#avară

• adăvăra — Variantă lingvistică arhaică, populară sau regională a verbului tranzitiv și reflexiv 'a adeveri' (sau 'a adevăra'); acțiunea de a confirma, a certifica, a demonstra sau a dovedi că un fapt, un document sau o afirmație corespunde adevărului. Acest termen se întâlnește în vechi cronici, zapise, testamente sau documente de judecată din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• Adonis vernalis — Denumirea științifică a ruscuței de primăvară, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae. Este renumită pentru florile sale mari, solitare, de un galben-auriu strălucitor, care apar devreme în aprilie sau mai. Planta are o importanță deosebită în fitoterapie datorită conținutului de adonitoxină și cimariză, substanțe utilizate controlat ca regulator cardiac, fiind totodată o specie protejată în multe regiuni din cauza restrângerii habitatelor sale naturale.
• agăvăra — Termen regional utilizat în anumite graiuri din vestul sau nord-vestul României pentru a descrie acțiunea de a (se) împovăra, a (se) îngreuna sau a (se) încărca peste măsură cu bagaje, sarcini fizice sau griji; prin extensie, poate însemna și a obosi sau a copleși pe cineva cu munci grele ori obligații greu de îndeplinit.
• agăvărare — Acțiunea de a agăvăra și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se împovărează, se îngreunează sau își încarcă excesiv corpul ori mintea cu bagaje, sarcini fizice istovitoare ori griji apăsătoare. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie o stare de suprasolicitare fizică sau o copleșire administrativă și spirituală.
• Allium aflatunense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Kârgâzstan, Uzbekistan). Planta se dezvoltă dintr-un bulb subteran și produce tulpini înalte, rigide, ce susțin o inflorescență globulară spectaculoasă, formată din zeci de flori mici în formă de stea, de o culoare violet-intens, fiind extrem de populară în peisagistica modernă de primăvară.
• Allium moly — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din sudul Europei (Spania, Franța, Italia), cunoscută popular sub numele de 'usturoiul de aur'. Planta se dezvoltă rapid formând tufe dense și produce inflorescențe sub formă de umbele laxe, alcătuite din flori mari stelate de un galben-auriu strălucitor, fiind utilizată intens pentru naturalizare în zone parțial umbrite și grădini rustice.
• Allium neapolitanum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din bazinul mediteraneean, cunoscută popular sub numele de 'usturoiul alb' sau 'ceapa de Neapole'. Planta se remarcă prin inflorescențe sub formă de umbele sferice, aerisite, alcătuite din flori albe imaculate în formă de stea, care emană un parfum dulce și plăcut, spre deosebire de mirosul înțepător al altor specii din gen.
• Allium roseum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunea mediteraneeană, cunoscută popular sub numele de 'usturoiul roz'. Planta produce inflorescențe sub formă de umbele sferice sau semisferice, alcătuite din flori mari în formă de cupă sau stea, de o culoare roz-pal, roz-bombon sau albicioasă, având un parfum fin și plăcut și fiind o specie ideală pentru naturalizarea în masă.
• Allium ursinum — Denumirea științifică a unei plante erbacee perene din familia Amaryllidaceae, cunoscută popular sub numele de 'leurdă' sau 'usturoi sălbatic'. Planta crește spontan în pădurile umbroase de foioase din Europa și Asia, fiind recunoscută după frunzele sale lanceolate, similare cu cele ale lăcrămioarei, care emană un miros puternic de usturoi când sunt zdrobite; este intens recoltată primăvara pentru calitățile sale culinare excepționale și proprietățile depurative.
• ancinie — Denumire populară rară sau variantă regională arhaică folosită în limbajul fitonimic rural pentru a desemna o plantă erbacee (asociată uneori cu genul Anemone, de tipul degețelului sau plantelor similare), caracterizată prin flori delicate și utilizări empirice în gospodăriile tradiționale.
• anemonă — 1. Plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu flori mari, solitare, viu colorate în nuanțe de alb, albastru, roșu sau violet, care înflorește de obicei primăvara (floarea-paștelui). 2. Animal marin nevertebrat din clasa Anthozoa, cu un corp cilindric, moale și tentacule urzicătoare dispuse în jurul gurii, asemănător unei flori (anemonă-de-mare).
• Anemone altaica — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă într-un areal larg din Asia și estul Europei, incluzând Siberia, Munții Altai, China și regiunea Amur. Este strâns înrudită cu anemona de pădure europeană, dezvoltând un rizom lung, frunze adânc sectate și flori solitare de un alb pur sau ușor violacee, care apar la începutul primăverii în păduri umbroase de foioase și conifere.
• Anemone caroliniana — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile centrale și de sud-est ale Statelor Unite ale Americii. Această plantă de preerie se dezvoltă pe soluri uscate, nisipoase sau calcaroase, având un rizom tuberos din care cresc tulpini delicate ce poartă o singură floare solitară, cu numeroase sepale petaloide de culoare albă, roz sau violet-deschis, ce se deschid la începutul primăverii.
• Anemone patens — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla patens, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu o distribuție vastă în regiunile reci și temperate din Europa, Asia și America de Nord. Este faimoasă ca floare timpurie de preerie sau stepă, dezvoltând tulpini dens pubescente și flori mari, erecte, în formă de potir colorat în nuanțe de la albastru-violet deschis până la purpuriu, care se deschid adesea înainte de apariția completă a frunzelor.
• Anemone vernalis — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla vernalis, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în zonele muntoase și arctice din Europa (Alpi, Pirinei, Scandinavia). Această specie alpină timpurie, supranumită anemona de primăvară sau dedițelul de primăvară, se remarcă prin frunzele sale bazale persistente iarna și florile sale solitare în formă de cupă, acoperite la exterior cu perișori mătăsoși de un reflex auriu-violet, care protejează petalele de un alb imaculat din interior.
• annaperenna — Veche divinitate romană a cercului anului, a reînnoirii timpului și a primăverii, sărbătorită festiv la data de 15 martie (idele lui martie), care coincidea cu prima lună plină a vechiului calendar roman. Numele său structural cumulează două adjective latinești ('anna' și 'perenna') ce exprimă ideea de continuitate, curgere perpetuă și regenerare ciclică a vieții, festivalul său popular fiind caracterizat prin petreceri în aer liber, cântece și urări de viață lungă desfășurate pe malurile fluviului Tibru.
• april — Variantă arhaică, livrescă sau poetică pentru denumirea lunii aprilie (a patra lună a anului calendaristic). Păstrată în vorbirea populară sub formă de arhaism calendaristic sau utilizată frecvent în textele literare clasice pentru a nuanța atmosfera primăvăratecă, termenul evocă renașterea naturii, instabilitatea vremii și tradițiile agrare specifice lunii omonime.
• aprilie — A patra lună a anului calendaristic în sistemul gregorian, având un număr fix de treizeci de zile; interval cronologic situat structural în mijlocul primăverii. Cunoscută popular sub denumirea de prier, această lună marchează deschiderea mugurilor, trezirea completă a vegetației și reluarea intensă a activităților agricole tradiționale.
• arghirofilă — Femeie sau fată care iubește în mod excesiv banii, argintul sau bogățiile materiale; femeie avară sau lacomă. Ca adjectiv feminin, se referă la acțiuni, mentalități ori înclinații caracterizate prin avariție. Reprezintă corespondentul feminin al termenului 'arghirofil' și este utilizat structural în proza satirică sau în eseurile morale pentru a evidenția o lăcomie măruntă sau o ambiție financiară distructivă.
• armindar — Variantă regională sau arhaică rară a termenului arminden, utilizată în anumite graiuri populare din spațiul românesc pentru a desemna ziua de 1 mai, considerată o sărbătoare a primăverii, a fertilității și a reînnoirii naturii. Termenul se aplică și ramurii verzi, pomului înfrunzit ori stâlpului decorat pe care localnicii îl așezau structural la porți sau în grajduri pentru a aduce belșug și a proteja gospodăria de intemperii și duhuri rele.