#atarna

• agăița — Formă regională sau variantă populară pentru verbul 'a agăța'; acțiunea de a suspenda, a prinde sau a fixa un obiect de un suport (cârlig, cui, creangă) astfel încât să atârne în aer. În mod contextual, poate însemna și a prinde din greșeală haina într-un element ascuțit sau, la sensul figurat, a aborda pe cineva insistând pentru a intra în vorbă sau a crea o legătură.
• agăițare — Acțiunea de a agăița și rezultatul ei; formă regională pentru 'agățare' ce desemnează procesul de prindere, suspendare sau fixare a unui obiect de un suport pentru a atârna. De asemenea, poate defini prinderea accidentală a unui material textil într-un element ascuțit ori, la sensul figurat, acțiunea insistentă și agasantă de a aborda o persoană pentru a iniția o conversație.
• agățare — Acțiunea de a agăța și rezultatul ei; procesul fizic prin care un obiect este prins, suspendat sau fixat de un suport pentru a atârna în aer. În sens mecanic sau tehnic, reprezintă prinderea accidentală sau intenționată a unui element mobil într-un punct fix ori obstacol, iar în limbajul familiar sau argotic de zi cu zi, definește acțiunea de abordare a unei persoane în scopul inițierii unui flirt.
• agățat — Care se află în stare de suspendare, fiind prins sau fixat de un cui, cârlig ori alt suport pentru a atârna; material textil sau obiect care s-a prins accidental într-un element ascuțit și prezintă fire trase ori rupturi; în sens familiar sau argotic, descrie o persoană care a fost abordată cu succes într-un context romantic ori un obiect obținut ușor sau prin mijloace dubioase.
• anin — A suspenda, a fixa sau a agăța un obiect de un suport situat la înălțime, astfel încât acesta să atârne liber; a prinde ușor o piesă vestimentară sau un element material într-un cârlig, cui ori ramură. În sens figurat, termenul descrie acțiunea de a atașa sau de a lega speranțe, gânduri ori sentimente de o anumită persoană, idee sau eveniment protector.
• anina — A suspenda, a prinde sau a agăța un obiect de un suport pentru a-l face să atârne; a fixa temporar sau definitiv o piesă materială de un element protector. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a lega sau atașa speranțe, gânduri, iluzii ori sentimente intime de o anumită idee, persoană sau perspectivă viitoare.
• aninat — Care a fost suspendat, fixat sau agățat de un suport aflat la înălțime, astfel încât să atârne liber; prins ușor într-un cârlig, cui sau ramură. În sens figurat și literar, descrie o stare psihologică sau emoțională, făcând referire la speranțe, gânduri ori dorințe intime care sunt strâns legate sau dependente de o anumită idee, persoană sau promisiune protectoare.
• anine — Formă flexionară de persoana a III-a singular a conjunctivului prezent pentru verbul 'a anina'; reprezintă acțiunea dorită, ipotetică sau imperativă prin care un subiect agață, fixează sau suspendează un obiect de un suport înalt. De asemenea, poate apărea istoric sau regional ca o variantă de plural neortodoxă sau arhaică pentru substantivul anin (arbori), deși forma standard este 'anini'.
• atăgârța — Formă regională, rară sau arhaică întâlnită în graiurile populare românești (în special în zonele montane sau pastorale), utilizată ca o variantă expresivă pentru acțiunea de a agăța, a suspenda, a prinde sau a ancora un obiect (o unealtă, o traistă, un ceaun) într-un cârlig, într-un cui sau într-o creangă. În sens figurat sau contextual, poate descrie acțiunea de a prinde sau a agăța ceva în mod neglijent ori simbolic.
• atăgârțare — Acțiunea de a atăgârța și rezultatul ei; varietate regională și populară pentru procesul de agățare, suspendare sau prindere a unui obiect într-un punct fix de susținere. Este un substantiv de acțiune abstractă utilizat exclusiv în anumite comunități rurale arhaice sau consemnat în glosarele dialectale pentru studierea evoluției fonetice a lexicului românesc.
• atăgârțat — Fixat, prins, agățat sau suspendat într-un cui, cârlig ori ramură; aflat în stare de atârnare. Ca participiu și adjectiv regional, termenul descrie un obiect decorativ, o unealtă sau o traistă care a fost plasată într-un punct de susținere dintr-o gospodărie tradițională rurală, fiind specific graiurilor arhaice montane ori păstorești.
• atânt — Variantă fonetică regională extrem de rară, populară sau trunchiată a adjectivului și participiului „atârnat” sau „ațâțat” (în funcție de arealul dialectal specific). În graiurile de tip arhaic din anumite micro-comunități pastorale, termenul descrie starea unui obiect suspendat rudimentar, lăsat să atârne ori, în mod complet distinct, un spirit agitat, incitat sau provocat în cursul unei dispute locale.
• atârna — A fixa un obiect într-un punct de susținere situat deasupra, lăsându-l să cadă liber în jos fără a se sprijini pe sol; a suspenda, a agăța. Ca verb intranzitiv, descrie acțiunea de a avea o anumită greutate (a cântări) sau, în sens figurat, a avea o importanță decisivă ori o influență majoră într-o situație. Ca verb reflexiv, definește acțiunea de a se agăța fizic de ceva sau de a depinde total de cineva.
• atârnăței — Forma de plural a substantivului masculin diminutival 'atârnățel'. În limbajul popular, pastoral sau regional, termenul descrie obiecte de dimensiuni mici care atârnă sau pendulează (cum ar fi franjurile mici, ciucurașii unei traiste sau elemente decorative ale portului popular). De asemenea, în etno-botanică, desemnează inflorescențele lungi și subțiri ale unor plante sau varietăți de ciuperci parazite care cresc suspendate pe scoarța copacilor.
• atârnățel — Formă diminutivală singulară pentru un obiect care atârnă, pendulează sau stă suspendat în mod lejer; mic ciucure, pandantiv rudimentar sau ornament textil de mici dimensiuni. În mediul rural arhaic, cuvântul descria o mică prelungire flexibilă a unui ham, a unei plase de pescuit sau, în sens botanic, codița subțire și suspendată a unui fruct mic ori a unei ciuperci de copac.
• atârnătoare — Forma de feminin singular sau plural pentru adjectivul 'atârnător'; care atârnă, pendulează sau este conceput pentru a fi suspendat. Ca substantiv feminin, termenul desemnează un obiect auxiliar de uz casnic sau decorativ (un lanț, o sfoară, un suport) folosit pentru a prinde și a menține ceva în stare suspendată, sau o plantă decorativă ale cărei tulpini și flori se dezvoltă curgând în jos din ghivece speciale.
• atârnător — Care atârnă, pendulează sau stă suspendat de un punct aflat deasupra; aflat în poziție verticală liberă fără sprijin la bază. Ca substantiv masculin, în sens tehnic vechi sau regional, desemnează o greutate legată la un fir pentru a măsura verticalitatea (fir cu plumb) ori un element de prindere, iar în sens peiorativ social descrie o persoană parazită, un profitor care trăiește pe seama altora.
• atârnătoriu — Variantă fonetică învechită, regională sau populară a adjectivului „atârnător”; care stă suspendat, pendulează în mod liber sau tinde să se lase în jos sub propria greutate. Acest format neologic arhaic era utilizat în manuscrisele administrative sau științifice din secolul al XIX-lea și în graiurile locale pentru a descrie elemente arhitecturale suspendate ori stări de subordonare politică.
• atârnătură — Obiect, bucată de material sau element rezidual care atârnă undeva într-un mod neregulat, neglijent sau inestetic; excrescență sau bucată desprinsă parțial dintr-un ansamblu (o zdreanță dintr-o haină, o creangă ruptă, un cablu lăsat liber). În anumite contexte regionale sau argotice, termenul poate descrie o adăugire inutilă, o povară sau o persoană dependentă care se agață de alții.