#asteno

• abajur — Dispozitiv montat pe un corp de iluminat, destinat să orienteze, să difuzeze sau să filtreze lumina unei lămpi pentru a proteja ochii de strălucirea directă a becului. În ergonomia medicală, igiena muncii și oftalmologie, utilizarea unui abajur adecvat este esențială pentru prevenirea astenopiei acomodative (oboseala oculară), reducerea reflexiilor pe ecrane și optimizarea confortului vizual în spațiile de tratament sau de birou.
• asteno — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „asthenes”); înseamnă slab, lipsit de forță, vigoare sau rezistență, având o legătură directă cu astenia. Este utilizat în medicină, biologie sau psihopatologie pentru a forma neologisme ce descriu stări de slăbiciune, deficiențe funcționale sau diminuări ale tonusului organic.
• astenobioză — Formă de viață latentă sau încetinire patologică ori adaptativă a proceselor metabolice fundamentale ale unui organism viu, caracterizată printr-o stare profundă de slăbiciune, inactivitate temporară și reducere a consumului de energie; apare ca răspuns de supraviețuire în fața unor condiții de mediu extrem de aspre sau nefavorabile (cum ar fi seceta, frigul extrem ori lipsa de nutrienți).
• astenocorie — Afecțiune oftalmologică rară caracterizată printr-o reacție de acomodare extrem de lentă, leneșă sau întârziată a pupilei la stimulii luminoși (atât la constricție, cât și la dilatație), fiind asociată cu o oboseală musculară sau nervoasă locală a irisului, fără a implica o paralizie completă a reflexului pupilar.
• astenofobie — Tulburare fobică caracterizată prin frica patologică, irațională și obsesivă de slăbiciune, de epuizare fizică sau de cădere într-o stare de astenie; persoana afectată manifestă o anxietate severă față de ideea de a-și pierde energia vitală, forța musculară sau controlul asupra propriului corp din cauza oboselii.
• astenologie — Ramură teoretică sau studiu medical specializat care se ocupă cu cercetarea detaliată, clasificarea și tratarea tuturor formelor de astenie, slăbiciune organică și epuizare fizică ori psihică; investighează cauzele metabolice, endocrine sau neurologice care determină prăbușirea barierelor energetice ale corpului uman.
• astenomanie — Tulburare psihică sau preocupare obsesivă rară caracterizată prin simularea, exagerarea voită ori focalizarea bolnăvicioasă a unei persoane asupra stărilor de slăbiciune, oboseală și astenie, folosită adesea ca mecanism inconștient sau conștient pentru a obține atenție, simpatie ori avantaje sociale.
• astenonevrotic — Care aparține sau este caracterizat prin astenonevroză; stare clinică ce îmbină simptomele asteniei profunde (oboseală fizică și musculară) cu cele ale unei nevroze (iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională și tulburări de somn); ca substantiv, desemnează un pacient care suferă de această afecțiune neuropsihică.
• astenopie — Afecțiune oftalmologică manifestată prin oboseală vizuală rapidă, însoțită de dureri de cap, lăcrimare, vedere tulbure și senzație de arsură la nivelul ochilor; apare de regulă în urma unui efort vizual prelungit (citit, lucru la calculator) sau din cauza unor vicii de refracție (hipermetropie, astigmatism) necorectate corespunzător.
• astenosferă — Strat al globului terestru situat în mantaua superioară, direct sub litosferă (la o adâncime cuprinsă aproximativ între 100 și 410 kilometri); este caracterizat prin roci aflate într-o stare plastică, vâscoasă și parțial topită datorită temperaturilor și presiunilor înalte, permițând mișcarea lentă a plăcilor tectonice de deasupra prin curenți de convecție.
• astenospermie — Afecțiune medicală caracterizată prin scăderea patologică a motilității spermatozoizilor în materialul seminal, reprezentând o cauză majoră de infertilitate masculină; starea este diagnosticată prin spermogramă atunci când procentul spermatozoizilor cu mișcare progresivă normală scade sub valorile de referință stabilite de Organizația Mondială a Sănătății.