#asiria

• akadiană — Limba akadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• akkadiană — Formă ortografică cu dublare a consoanei 'k' pentru substantivul și adjectivul 'akadiană'; limba akkadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akkadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• androcefal — Care are cap de bărbat sau formă umană masculină la nivelul extremității cefalice; termen utilizat pentru a descrie creaturi mitologice sau reprezentări artistice hibride (cum sunt sfinxul egiptean, taurii înaripați asirieni sau monedele celtice antice) care îmbină structural un corp de animal cu un cap uman masculin.
• Asiria — Vechi stat și imperiu din Orientul Apropiat, situat în regiunea de nord a Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), de-a lungul cursului superior al fluviului Tigru. Numit după capitala sa originară, orașul Assur, acest stat s-a dezvoltat structural ca o mare putere militară și economică a antichității, atingând apogeul expansiunii sale sub dinastia Sargonizilor, când controla un teritoriu vast ce cuprindea Mesopotamia, Levantul și părți din Egipt, fiind recunoscut istoric pentru palatele monumentale din Ninive, bibliotecile de tăblițe cuneiforme și arta basoreliefurilor.
• asirian — Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Asirii sau un descendent modern al acesteia; membru al unui grup etnic creștin semitic originar din Mesopotamia. Ca adjectiv structural, termenul descrie limba (dialect al akkadienii vechi sau neo-aramaica modernă), cultura, arta, religia, scrierea cuneiformă sau vestitul imperiu mesopotamian.
• asiriană — 1. Care aparține Asiriei antice sau populației acesteia, privitor la acest imperiu mesopotamian; adjectiv ce descrie o realitate structurală, culturală ori arheologică din acea zonă. 2. Limba asiriană, dialect semitic estic al limbii akkadiene, vorbit în antichitate și consemnat de precizie prin scrierea cuneiformă pe tăblițe de lut. Acest element istoric reprezintă o componentă fundamentală în studiul orientalisiticii și al civilizațiilor din Orientul Apropiat.
• asiriancă — Femeie care făcea parte din populația Asiriei antice sau care aparține comunității etnice asiriene moderne (grup etnic creștin vorbitor de limbă neo-aramaică originar din Orientul Apropiat). Acest substantiv structural individualizează prezența feminină în cadrul acestei culturi, fiind utilizat în textele istorice, antropologice sau literare pentru a descrie identitatea și portul delicat al asirienilor.
• asiro-babilonian — Care aparține sau este referitor la culturile, istoria și civilizațiile conjugate ale Asiriei și Babilonului, cele două mari puteri semitice care au dominat structural bazinul Mesopotamiei în antichitate. Acest termen compus descrie un spațiu cultural și religios integrat, caracterizat prin utilizarea scrierii cuneiforme, dezvoltarea unor coduri de legi de mare precizie (cum ar fi cel al lui Hammurabi) și ridicarea unor monumente arhitecturale masive împodobite cu basoreliefuri delicate.
• asirologie — Ramură academică a științelor istorice și filologice care se ocupă cu studiul interdisciplinar, sistematic și structural al limbilor, scrierilor cuneiforme, istoriei, culturii și antichităților din Asiria, Babilon și regiunile învecinate din Mesopotamia antică. Acest domeniu de mare precizie folosește tehnici de excavare arheologică și metode lingvistice delicate pentru a descifra mii de tăblițe de lut, reconstituind viața politică și socială din zorii omenirii.
• Assiris — Variantă toponimică sau onomastică arhaică întâlnită în vechile manuscrise românești pentru a desemna fie imperiul și regiunea istorică a Asiriei, fie o redare fonetică timpurie, influențată de filiera greco-bizantină, a zeului egiptean Osiris. Funcționează ca un indicator cultural și istoric fix în hrisovul și catastifele religioase medievale.
• Assur — Zeu suprem al panteonului asirian și, concomitent, prima capitală istorică a Imperiului Asirian, situată pe malul vestic al râului Tigru (în actualul Irak); divinitatea, reprezentată adesea ca un arcaș într-un disc înaripat, era considerată zeul războiului și protectorul absolut al statului, în timp ce orașul omonim, fondat în mileniul al III-lea î.Hr., a fost un centru religios și comercial crucial în Mesopotamia antică, situl fiind în prezent inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• Assurbanipal — Ultimul mare rege al Imperiului Neoasirian (guvernând între 668 și cca. 627 î.Hr.), faimos atât pentru succesele sale militare brutale, cât și pentru nivelul său înalt de erudiție; a ordonat strângerea și copierea tuturor textelor literare, științifice și religioase din Mesopotamia, punând bazele celebrei Biblioteci a lui Assurbanipal de la Ninive, unde a fost descoperită și Epopeea lui Ghilgameș.
• Asur — Zeu suprem al panteonului asirian și protector al imperiului, personificare divină a primei capitale a Asiriei; de asemenea, reprezintă numele anticului oraș-stat situat pe malul vestic al râului Tigru, care a constituit nucleul structural și religios al civilizației asiriene. Ca entitate istorică, situl arheologic face parte din patrimoniul mondial UNESCO.