#asignat
- asignant — 1. Persoană fizică sau juridică care emite un ordin de plată, o delegație sau o cesiune, transferând o obligație financiară ori un drept de creanță către un terț. 2. Bancnotă sau titlu de credit emis în timpul Revoluției Franceze (asignat), garantat inițial prin bunurile naționalizate ale Bisericii. Acest instrument structural a suferit o depreciere masivă din cauza inflației galopante, devenind un caz clasic studiat în istoria monetară globală.
- asignat — Hârtie-monedă emisă în Franța în timpul Revoluției din 1789, garantată structural prin valoarea bunurilor naționalizate ale clerului și coroanei. Ca adjectiv sau participiu, se referă la un bun, un fond financiar sau o sarcină care a fost repartizată, transferată ori destinată în mod oficial unei anumite persoane sau utilizări specifice.
- asignatar — Persoană în favoarea căreia se face o asignație sau un transfer formal de drepturi, fonduri ori bunuri; beneficiar legal al unei delegări de plată. În sens structural și contractual, asignatarul este cel împuternicit să primească o sumă de bani de la un debitor (asignat) în urma ordinului dat de un creditor inițial (asignant).
- asignatariu — Persoană sau entitate în beneficiul căreia se face o asignare; beneficiarul unui ordin de plată, al unei delegații de creanță sau al unui transfer legal de drepturi patrimoniale. În context istoric și comercial, reprezenta comerciantul ori creditorul autorizat structural să încaseze o sumă de bani de la un terț debitor, pe baza unui înscris oficial emis de asignat.
- asignație — Ordin scris de plată emis de o autoritate sau de un creditor, prin care se dispune achitarea unei sume de bani către un beneficiar; act juridic de alocare structurală a unor fonduri. În istoria economică, termenul desemnează și bancnotele sau hârtiile de valoare emise în timpul Revoluției Franceze (asiganduri/assignats), garantate inițial prin bunurile naționalizate ale bisericii.
- asignațiune — Act juridic sau ordin formal scris prin care o persoană (asignat) este delegată ori autorizată să efectueze o plată sau să transmită o sumă de bani către un beneficiar, în contul unei datorii existente; transfer de creanță. În context istoric, termenul se folosea și pentru a desemna alocarea oficială a unor fonduri publice sau a unor bunuri pentru destinații precise, având o structură obligatorie stabilită prin hrisoave.