#asfixie

• anaerofită — Forma de feminin a termenului anaerofit; descrie o plantă, o cultură, o celulă vegetală sau o algă caracterizată structural prin capacitatea de a rezista și de a funcționa într-un mediu lipsit de oxigen molecular. În agricultură și pedologie, califică acele specii de buruieni sau culturi hidrofile care pot tolera asfixierea radiculară provocată de stagnarea prelungită a apei pe sol.
• anoxemie — Stare patologică extremă caracterizată prin scăderea drastică sau absența totală a oxigenului din sângele arterial. În fiziopatologia clinică, acest fenomen structural reprezintă o formă severă de hipoxemie, survenind în urma unor asfixii mecanice, insuficiențe respiratorii acute, intoxicații cu gaze toxice sau disfuncții circulatorii majore, punând în pericol iminent metabolismul celular și viabilitatea organelor vitale, în special a creierului.
• anoxie — Stare patologică gravă caracterizată prin absența totală a oxigenului în țesuturile organismului, reprezentând forma terminală și cea mai severă a hipoxiei. În fiziopatologia clinică, acest deficit structural major blochează respirația celulară și producția de energie, provocând necroză rapidă și leziuni ireversibile în organele cu sensibilitate crescută, cum sunt cortexul cerebral și miocardul.
• argihal — Termen medical arhaic de origine orientală sau regională, utilizat rar în trecut în anumite glosare populare sau rețetare tradiționale pentru a desemna un tip de afecțiune respiratorie, o tuse convulsivă severă, o sufocare astmatică ori o congestie pulmonară marcată de respirație șuierătoare. În sens structural-fiziopatologic vechi, cuvântul descria starea de blocaj a căilor aeriene cauzată de acumularea de flegmă sau umori reci, fiind tratată cu infuzii concentrate de plante medicinale și inhalații de abur.
• asfixiare — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului și acumularea de dioxid de carbon în organism, ducând la pierderea cunoștinței și stop respirator. Acest proces structural poate surveni prin strangulare, înec, blocarea mecanică a căilor aeriene sau inhalarea unor gaze toxice, necesitând manevre de prim ajutor imediate.
• asfixiat — Care suferă de asfixie; persoană sau organism aflat în stare de sufocare clinică din cauza lipsei acute de oxigen și a acumulării de dioxid de carbon în sânge. La nivel structural și biologic, descrie starea țesuturilor blocate respirator din cauza inundării căilor aeriene, a inhalării de gaze toxice sau a strangulării, necesitând manevre imediate de resuscitare pulmonară.
• asfixic — Care provoacă asfixia, referitor la asfixie sau care prezintă trăsăturile clinice ale acesteia; sufocant. În sens structural și patologic, descrie factori chimici, gaze, fenomene obstructive sau stări respiratorii anormale care blochează pătrunderea aerului în plămâni ori oxigenarea corectă a sângelui.
• asfixie — Stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului din sânge și acumularea excesivă de dioxid de carbon în organism, manifestată prin suspendarea funcției respiratorii și sufocare. Acest fenomen structural-fiziologic poate fi provocat de cauze mecanice externe, cum ar fi strangularea, înecul sau introducerea unui corp străin în căile aeriene, precum și de inhalarea unor gaze toxice, necesitând măsuri imediate de resuscitare cardio-respiratorie.
• asfixiere — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; procesul dinamic de sufocare sau de suprimare a funcției respiratorii prin blocarea accesului aerului către plămâni. Spre deosebire de termenul pur medical 'asfixie' (care descrie starea patologică finală), asfixierea pune accentul pe mecanismul sau evenimentul declanșator, fiind utilizată des în rapoartele de urgență, criminalistică sau protecție civilă.