#asezator

• așăzător — Formă regională sau arhaică pentru așezător; persoană sau dispozitiv mecanic ori unealtă care așază, potrivește, ordonează sau fixează obiecte ori componente într-o anumită structură ori poziție dată. În vechiul limbaj al meșteșugarilor, putea desemna un ucenic ori un instrument folosit structural pentru alinierea precisă a materialelor.
• așăzătoriu — Formă arhaică și regională cu vocalism vechi pentru cuvântul 'așezător'; care are însușirea sau rolul de a așeza, de a liniști, de a stabiliza ori de a rândui lucrurile; persoană care întemeiază, rânduiește o așezare sau organizează o rânduială administrativă ori bisericească în vechile comunități.
• așezător — 1. (Adjectiv) Care așează, fixează, domolește sau aduce stabilitate și ordine structurală; liniștitor. 2. (Substantiv masculin) Dispozitiv mecanic, unealtă sau persoană care execută operația de așezare, aliniere ori potrivire exactă a unor materiale, piese sau foi (de exemplu, în tipografie sau textile). Acest element garantează aranjarea structurală corectă a elementelor dintr-un flux de producție.