#asamblare

• ajustaj — Relația structurală, dimensională și funcțională ce se stabilește în urma asamblării între două piese complementare (una cuprinzătoare numită alezaj și una cuprinsă numită arbore) care au aceleași dimensiuni nominale; prin extensie, starea de strângere sau de joc rezultată din diferența reală a dimensiunilor acestora înainte de montare. Acest fenomen de precizie micrometrică este guvernat de toleranțe standardizate riguroase, determinând cu exactitate dacă piesele se vor mișca liber una în raport cu cealaltă sau dacă vor fi blocate rigid pentru a transmite forțe mecanice mari în structura unui ansamblu industrial.
• ajustor — Muncitor calificat sau specialist tehnic a cărui activitate principală constă în prelucrarea finală, finisarea manuală ori mecanică, potrivirea și asamblarea precisă a pieselor componente ale unui agregat, mecanism sau instrument industrial, asigurând respectarea strictă a toleranțelor din desenele tehnice; în sens larg și modern (asigurări), expert autorizat numit și 'ajustor de daune' (loss adjuster), care evaluează pagubele materiale în urma unui sinistru pentru a stabili valoarea corectă a despăgubirilor contractuale.
• asamblare — Acțiunea de a asambla și rezultatul ei; operație tehnologică, manuală sau automatizată, prin care se grupează, se potrivesc și se unesc elementele componente ale unui produs, utilaj sau structuri conform unei scheme tehnice prestabilite. Reprezintă faza finală a procesului de fabricație industrială în care piesele disparate devin un tot funcțional.
• asamblat — Care a fost montat, îmbinat sau unit structural din mai multe piese, componente separate ori subansambluri pentru a forma un tot funcțional, un mecanism complex sau un echipament unitar. În informatică și programare, termenul descrie un cod sursă scris în limbaj de nivel scăzut (assembly) care a fost tradus, procesat și convertit de către un program specializat în instrucțiuni direct executabile de către procesor (cod mașină).
• asambleuză — Muncitoare calificată în operațiunile de montare, îmbinare și asamblare a pieselor componente ale unui ansamblu tehnic, dispozitiv mecanic, electronic sau articol industrial; mașină, dispozitiv ori echipament automatizat utilizat pentru unirea structurală a diverselor subansambluri în liniile de producție în flux continuu.
• asambleză — Formă secundară, adesea utilizată regional sau în jargonul tehnic vechi, pentru termenul 'asambleuză'; desemnează fie o femeie care lucrează la asamblarea unor repere tehnice, fie un utilaj sau masă specială destinată poziționării și fixării elementelor geometrice componente ale unui produs.
• assembler — Program utilitar computerizat care traduce instrucțiunile scrise într-un limbaj de asamblare (limbaj de nivel scăzut de programare ce folosește mnemonice) în cod mașină binar, direct executabil de către unitatea centrală de procesare (CPU). În vorbirea curentă din domeniul IT, termenul este adesea utilizat în mod metonimic pentru a desemna însuși limbajul de asamblare (Assembly language), utilizat pentru optimizarea software-ului, dezvoltarea de sisteme de operare și programarea microcontrolerelor.
• autoagregat — Sistem, structură sau complex molecular care s-a format prin gruparea și unirea spontană a propriilor componente elementare (particule, celule, macromolecule), datorită forțelor de atracție intermoleculare ori electrostatice native, fără intervenția unui agent de legătură exterior. Ca adjectiv, descrie un material sau un ansamblu celular structurat prin acest tip de asamblare autonomă in situ.