#artr

• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• acantopod — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un artropod sau o structură anatomică ale cărei membre, picioare sau apendice locomotorii sunt prevăzute cu spini, ghimpi rigizi ori rânduri de țepi ascuțiți. Ca substantiv masculin, definește un membru locomotor modificat structural prin dezvoltarea unor astfel de elemente înțepătoare, adaptare întâlnită la anumite insecte prădătoare (cum sunt unele specii de călugărițe sau ortoptere) folosită pentru capturarea eficientă și imobilizarea prăzii.
• acropachie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin îngroșarea subperiostală și deformarea oaselor lungi de la extremități, asociată cu hipertrofia țesuturilor moi de la nivelul degetelor de la mâini și picioare (degete hipocratice sau în bătător de tobă). Acest fenomen structural osteoarticular apare cel mai frecvent ca o manifestare extratiroidiană avansată a bolii Graves-Basedow (acropachie tiroidiană), coexistând de obicei cu exoftalmia și edemul pretibial.
• Alchemilla mollis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Alchemilla, nativă în sud-estul Europei și Caucaz, cultivată pe scară largă la nivel global ca plantă ornamentală de grădină. Este recunoscută structural prin frunzele sale mari, rotunjite, catifelate și moale la atingere (datorită unui strat dens de peri fini), de o culoare verde-gălbui strălucitor, și prin inflorescențele bogate cu flori mărunte, galben-aurii, care apar la începutul verii.
• alică — Mică bilă de plumb, oțel sau alt metal dur, folosită în număr mare drept încărcătură (proiectil multiplu) în cartușele armelor de vânătoare cu țeavă lisă; alice. În mod rarisim, în atelierele mecanice vechi, termenul desemnează o mică așchie de piatră sau o defecțiune măruntă (suflură) apărută pe suprafața pieselor metalice turnate defectuos.
• Aloe variegata — Specie de plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, originară din regiunile aride ale Africii de Sud și Namibiei, renumită pentru frunzele sale unice, dispuse în trei rânduri suprapuse, care formează o rozetă erectă, triunghiulară. Această plantă decorativă se caracterizează prin foliajul de un verde-închis brăzdat de benzi transversale neregulate, albe și pete sidefate, fiind reclasificată recent de unii botaniști sub denumirea de Gonialoe variegata.
• amfiartroză — Tip de articulație osoasă semimobilă caracterizată prin prezența unui disc fibrocartilagos structural situat între suprafețele articulare, legat prin ligamente periferice puternice care limitează mișcarea la o simplă alunecare sau flexie minimă. Exemple clasice în anatomia umană sunt articulațiile dintre corpurile vertebrelor (discurile intervertebrale) și simfiza pubiană.
• amioplazie — Formă specifică și cea mai frecventă de artrogripoză multiplă congenitală, caracterizată prin dezvoltarea musculară defectuoasă sau absența congenitală a unor grupuri de mușchi scheletici, care sunt înlocuiți structural cu țesut gras și fibros. Această afecțiune severă determină rigiditate articulară, contracturi simetrice ale membrelor și mobilitate redusă încă de la naștere, fără a afecta în mod obișnuit dezvoltarea intelectuală a pacientului.
• analogon — Termen filozofic și psihologic de origine greacă ce desemnează un obiect, un echivalent structural, o imagine mentală sau un substitut concret care acționează ca reprezentant al unei realități absente sau abstracte. În filozofia existențialistă (de pildă, la Jean-Paul Sartre), termenul indică acel suport material sau intermediar intuitiv (o pictură, o fotografie, un simulacru) prin care conștiința reușește să își îndrepte intenționalitatea către un lucru care nu este prezent fizic.
• anartrie — Formă clinică extremă de dizartrie, caracterizată prin pierderea totală a capacității de a articula cuvintele și de a pronunța sunetele vorbirii, ca urmare a unei leziuni severe a sistemului nervos central sau periferic (cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, traumatismele craniene ori bolile neurodegenerative). În semiologia neurologică, această tulburare structurală afectează exclusiv funcția motorie a mușchilor implicați în fonație, în timp ce funcția de înțelegere a limbajului și capacitatea de scriere rămân intacte.
• anchilochelie — Malformație structurală sau trăsătură morfologică specifică unor artropode ori moluște, caracterizată prin sudarea, anchilozarea sau imobilizarea parțială ori totală a cleștilor, chelicerelor ori a marginilor pliului cochilier, împiedicând mișcarea normală de prindere sau articularea funcțională a apendicelor.
• anchilotomie — Intervenție chirurgicală istorică sau tehnică reconstructivă constând în secționarea punților fibroase, a ligamentelor retractate, a tendoanelor rigide sau a capsulei articulare calcificate, efectuată cu scopul de a elibera o articulație blocată patologic și de a-i reda parțial sau total mobilitatea funcțională.
• anchiloză — Diminuare accentuată sau pierdere completă a mobilității unei articulații, survenită în urma unei fuziuni osoase sau fibroase intracapsulare, cauzată de procese inflamatorii cronice (reumatism, artrită), infecții, traumatisme severe sau imobilizări prelungite la pat ori în aparat ghipsat.
• aneantiza — A distruge în întregime, a nimici, a reduce la nimic (aneant); a desființa structural sau spiritual. În filozofia existențialistă (în special la Sartre), verbul descrie acțiunea conștiinței umane de a introduce neantul sau negația în structura realității, izolându-se de lumea obiectivă pentru a-și afirma libertatea radicală.
• aneantizare — Acțiunea de a (se) aneantiza și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, reducere la neant. Ca noțiune structurală în psihologia abisală și filozofia existențială, reprezintă procesul conștient sau inconștient de dizolvare a eului, de anulare a sensului existențial ori de prăbușire a structurilor identitare sub presiunea angoasei radicale.
• aneantizat — Care a fost distrus în întregime, nimicit sau redus la neant; desființat din punct de vedere structural, fizic sau spiritual. În contextul curentelor existențialiste, termenul descrie starea unui obiect sau a eului conștient care a suferit o anulare a semnificației sau o izolare radicală de realitatea obiectivă.
• antimonil — Radical chimic monovalent compus dintr-un atom de antimoniu și un atom de oxigen (SbO), în care stibiul acționează cu valența trivalentă; grup funcțional ce intră structural în compoziția unor săruri complexe, cum este tartratul de stibiu și potasiu (tartrul emetic). În sens industrial și farmaceutic, compușii săi au fost utilizați istoric ca emetice sau mordanți în vopsitorie.
• antireumatic — Care previne, combate, atenuează sau tratează reumatismul; medicament ori substanță activă prescrisă pentru reducerea durerilor, a rigidității și a inflamațiilor articulare sau musculare. În practica clinică modernă, termenul reunește o gamă largă de preparate farmaceutice terapeutice, de la antiinflamatoare nesteroidiene clasice și corticosteroizi, până la agenți biologici modificați genetic ce încetinesc degradarea țesuturilor conjunctive.
• antireumatismal — Care combate, atenuează, previne sau elimină simptomele și manifestările patologice ale reumatismului. Termenul funcționează ca un sinonim semantic perfect pentru cuvântul antireumatic, fiind utilizat frecvent în nomenclatorul farmaceutic pentru a eticheta ceaiuri medicinale complexe, unguente pe bază de venin de albine sau extracte din plante, dar și medicamente de sinteză chimică destinate protecției țesuturilor articulare.
• apodemi — Structuri anatomice interne de susținere, de formă invaginată sau crestată, prezente în exoscheletul artropodelor, având rolul principal de a asigura puncte solide de inserție și pârghie pentru mușchii locomotori; proeminențe cuticulare interne. Aceste formațiuni chitinoase îndeplinesc funcția unui endoschelet funcțional, fiind esențiale pentru biomecanica mișcării insectelor și crustaceelor.