#arhie

• absolutism — 1. Regim politic caracterizat prin concentrarea totală și nelimitată a puterii în mâinile unui singur suveran (monarh); autocrație. 2. În filozofia morală și etică (absolutism etic), doctrină sau poziție conform căreia standardele, valorile și normele morale sunt obiective, universale, eterne și imuabile, fiind aplicabile tuturor oamenilor din toate culturile și epocile istorice, în opoziție directă cu relativismul.
• adiutant — Ofițer atașat unui comandant militar sau unui șef de stat major, având atribuții de secretariat, transmitere de ordine, asigurare a legăturilor logistice și asistență directă în administrarea unei unități. În anumite contexte istorice ori structuri administrative străine, termenul desemnează și un grad militar inferior sau o funcție de protocol diplomatic încadrată în aparatul de apărare.
• adjunct — Persoană care deține o funcție imediat subordonată unui conducător direct (director, inspector, șef) și care are rolul de a-l înlocui pe acesta în caz de absență sau de a prelua o parte clar definită din atribuțiile de coordonare. Ca adjectiv, descrie o funcție, un post sau un organism care secundeașă o autoritate principală într-o structură ierarhică.
• adjunctă — Formă de feminin pentru termenul 'adjunct'; femeie care exercită o funcție de conducere situată imediat sub cea a titularului principal, având responsabilitatea de a asigura interimatul sau de a coordona sectoare specifice dintr-o instituție. Ca adjectiv, califică un post sau o demnitate atribuită unei femei într-un cadru ierarhic.
• adjutant — Ofițer atașat unui comandant militar de rang superior (general, colonel) sau unui șef de stat, având rolul de secretar militar, asistent personal și transmițător al ordinelor operative; de asemenea, în trecut, reprezenta un grad militar inferior în jandarmerie sau aviație. În sens figurat, termenul descrie un ajutor loial și de încredere al unei persoane influente.
• admiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu cel de general în armata de uscat, sau persoana care deține acest grad și exercită comanda supremă asupra unei flote ori a unei mari unități navale. Cuvântul provine dintr-o veche rădăcină arabă ce desemna un comandant al mărilor, reflectând autoritatea administrativă, strategică și tactică deosebită pe care această funcție o impune în ierarhia forțelor armate globale.
• Akihito — Nume propriu ce desemnează pe cel de-al o sută douăzeci și cincilea împărat al Japoniei, care a guvernat din anul o mie nouă sute optzeci și nouă până la abdicarea sa istorică din două mii nouăsprezece, marcând din punct de vedere structural era Heisei ('obținerea păcii'); după retragere, deține titlul oficial de Jōkō (Împărat Emerit). Personalitatea sa este recunoscută internațional pentru modernizarea simbolică a monarhiei nipone, eforturile intense de reconciliere istorică în Asia de Est și pentru contribuțiile sale științifice remarcabile ca ihtiolog specializat în studiul peștilor din familia Gobiidae.
• alteță — Titlu de onoare acordat membrilor unei familii domnitoare sau princiare (principi, prințese, mari duci), situat ierarhic imediat sub titlul de maiestate; prin extensie, persoana care poartă acest titlu oficial.
• amiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu gradul de general din armata terestră; ofițer de marină care deține acest grad și care are dreptul de a comanda o flotă sau o mare unitate navală. În sens istoric, termenul desemna comandantul suprem al tuturor forțelor maritime ale unui stat.
• Ana Stuart — Regină a Angliei, Scoției și Irlandei (1702–1714), devenită prima suverană a Marii Britanii după semnarea Actului de Uniune din 1707; a fost ultima suverană din dinastia Stuart. Domnia sa a fost marcată de Războiul de Succesiune Spaniolă, de ascensiunea sistemului politic bipartid (Whig și Tory) și de o remarcabilă dezvoltare economică și culturală cunoscută ca epoca augustană.
• anarchic — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhic; care aparține anarhiei, care se referă la anarhism sau promovează absența totală a unei autorități de stat ori a unei rânduieli juridice. În sens larg, descrie o stare de dezordine totală, de nesupunere, de haos organizațional sau o acțiune individuală nestructurată care sfidează orice formă de control, ierarhie ori reglementare socială.
• anarchie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă idealul societății anarhiste, bazată pe asocieri libere, autoguvernare și eliminarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarhic — Care aparține anarhiei sau anarhismului, privitor la anarhie ori care promovează absența unei autorități centrale sau a ordinii juridice. În sens larg și uzual, descrie o stare de dezordine totală, haos organizațional, indisciplină, lipsă de reglementare structurală ori o acțiune spontană și nesupusă care sfidează orice ierarhie sau planificare prestabilită.
• anarhie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă modelul ideal al societății liberale radicale sau anarhiste, fundamentat pe asocieri voluntare, autoguvernare deplină și desființarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarhizant — Care anarhizează, care are tendința sau proprietatea de a introduce anarhia, haosul și dezordinea într-un sistem ori grup social. În analizele politice, descrie un discurs, un comportament, o ideologie ori un factor destabilizator care subminează în mod sistematic autoritatea legală, regulamentele instituționale și coeziunea structurală a statului, favorizând debandada.
• anasarhie — Variantă arhaică sau eroare de transcriere istorică pentru cuvântul anarhie, utilizată în unele documente vechi, cronici sau traduceri din secolele trecute. Desemnează starea de dezordine totală, haos social sau absența unei conduceri legiuite ori a unei autorități de stat capabile să aplice legile în vigoare, reflectând instabilitatea politică a unor epoci de tranziție.
• antimonarhic — Care se opune monarhiei ca formă de guvernământ, instituției regale ori suveranului aflat la conducerea unui stat; adept al republicii sau al altor sisteme politice democratice sau radicale care exclud transmiterea ereditară a puterii. În sens structural, descrie mișcări revoluționare, manifeste ideologice, discursuri publice sau partide orientate spre abolirea regatelor și instaurarea controlului civil.
• antimonarhist — Persoană, activist sau teoretician care se opune monarhiei ca formă de guvernământ și instituției coroanei, militând activ pentru abolirea regalității și instaurarea unui regim republican sau democratic; ca adjectiv, descrie orice acțiune, grupare sau doctrină orientată spre contestarea suveranității ereditare. În sens structural, reprezintă partizanul controlului civil deplin asupra puterii executive de stat.
• antiregalism — Doctrină, atitudine sau mișcare politică ce se opune regalității, monarhiei sau autorității regale; republicanism. Acest curent ideologic contestă legitimitatea transmiterii ereditare a puterii de stat, militând pentru abolirea instituțiilor monarhice și înlocuirea lor cu o formă de organizare republicană sau democratică, unde conducătorii sunt aleși periodic de către cetățeni.
• antiregalist — Care se opune regalității, monarhiei sau sistemelor de guvernare conduse de un rege; adept al antiregalismului ori al republicanismului. Ca adjectiv, descrie manifestări, scrieri, partide politice sau doctrine axate pe eliminarea privilegiilor coroanei și înlocuirea monarhiei cu o formă democratică de stat. Ca substantiv, desemnează persoana care luptă activ pentru instaurarea sau menținerea republicii în detrimentul monarhiei.