#argili

• argili — A tencui, a lipi sau a acoperi o suprafață (pereții unei case tradiționale, un cuptor sau un gard împletit) cu un strat ud de argilă, humă ori lut gras mixed cu pleavă sau paie. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă verbală rară, o variantă derivată direct din neologismul sau substantivul 'argilă', folosită episodic în comunitățile rurale pentru a descrie tehnicile de izolare termică a locuințelor.
• argilifer — Care conține argilă, care produce sau adăpostește depozite masive de argilă; specific rocilor sedimentare sau straturilor geologice bogate în minerale argiloase. În sens științific și structural, adjectivul definește calitatea solurilor sau a formațiunilor detritice (cum ar fi gresiile argilifere ori calcarele argilifere) care prezintă proprietăți plastice și de impermeabilitate ridicate datorită fracțiunii pelitice minerale din compoziție.
• argiliform — Care are forma, aspectul sau proprietățile fizice ale argilei; mase minerale sau depozite sedimentare fine care prezintă o structură plastică, compactă și coloidală asemănătoare argilei. În sens geologic, descrie materiale rezultate din alterarea profundă a silicaților, capabile să devină maleabile în prezența apei și să își mențină forma după uscare conform parametrilor texturali standard.
• argilit — Rocă sedimentară argiloasă compactă, formată structural prin diageneza și cimentarea profundă a nămolurilor de argilă, caracterizată printr-o duritate mai mare decât a argilei simple și prin absența proprietății de a se desface în foi subțiri (spre deosebire de șisturile argiloase). În sens geologic, argilitul reprezintă un stadiu intermediar de metamorfism între rocile sedimentare pelitice moi și șisturile argiloase cristaline.
• argiliza — A transforma sau a se transforma în argilă prin procese de alterare chimică și hidrotermală a unor minerale preexistente (în special feldspați) sub acțiunea agenților atmosferici sau a soluțiilor endogene. Acest fenomen mineralogic modifică structura inițială a rocii silicatice, ducând la acumularea de minerale argiloase și la scăderea coeziunii mecanice a masivului stâncos.
• argilizare — Acțiunea de a argiliza și rezultatul ei; proces de alterare exogenă sau hidrotermală prin care mineralele silicatice din roci se descompun și se transformă în minerale argiloase. În geotehnică, acest fenomen structural reprezintă o degradare a calității solului sau a rocilor, determinând creșterea plasticității, impermeabilității și riscului de alunecări de teren.
• argilizat — Care a fost transformat parțial sau total în argilă prin procese hidrotermale ori de alterare exogenă; rocă sedimentară sau magmatică supusă procesului de argilizare. În sens geologic structural, descrie degradarea feldspaților sau a altor silicați sub acțiunea apelor infiltrate sau a soluțiilor acide, având ca rezultat formarea de minerale caolinitice, ilitice ori smectitice care modifică plasticitatea rocii de bază.
• argiloid — Care are aspectul, textura sau proprietățile coloidale ale argilei, fără a fi însă o argilă pură din punct de vedere mineralogic; material sau agregat sintetic ori natural care mimează structura plastică a argilei. În sens geologic, descrie minerale sau silicați parțial alterați care au dezvoltat o consistență fină și o capacitate temporară de hidratare reversibilă asemănătoare argilei.
• argilolit — Rocă sedimentară argiloasă consolidată, formată structural prin cimentarea, compactarea și deshidratarea profundă a depozitelor pelitice fine (nămoluri de argilă); gresie fină argiloasă sau piatră de lut (mudstone). În sens geologic, argilolitul se caracterizează printr-o textură masivă, masă compactă și prin absența șistozității evidente, reprezentând o unitate litostratigrafică stabilă utilizată în analiza bazinelor sedimentare.