#arfa

• abordaj — Atac executat pe mare prin apropierea forțată și fixarea unei nave de o alta inamică pentru a permite echipajului să urce la bordul ei și să o cucerească prin luptă corp la corp; ciocnire mecanică, voluntară sau accidentală, dintre două ambarcațiuni sau nave aflate în mișcare pe o cale navigabilă; (în sens figurat, modern) interpelare bruscă, directă sau îndrăzneață a unei persoane în scopul de a obține o favoare, o informație sau o interacțiune imediată.
• acrodolicomelie — Malformație congenitală structurală rară sau trăsătură anatomică caracterizată prin lungimea disproporționată și excesivă a segmentelor distale ale membrelor (mâini și picioare în raport cu brațele și coapsele, sau degete neobișnuit de lungi). În context clinic, acest tipar de dezvoltare scheletică este adesea asociat cu tulburări sistemice ale țesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan, sau cu alte sindromuri genetice de tip dolicostenomelie.
• acromacrie — Malformație congenitală structurală rară sau anomalie de dezvoltare scheletică caracterizată prin lungimea disproporționată, exagerată și subțierea segmentelor distale ale membrelor, în special a degetelor de la mâini și de la picioare; dolicostenomelie sau arahnodactilie. În context clinic, această disfuncție a țesutului conjunctiv este utilizată ca indicator fenotipic major pentru diagnosticarea timpurie a sindromului Marfan sau a altor patologii genetice conexe.
• activilar — Termen istoric rar care desemnează un tip de suliță ușoară, suliță de aruncat sau suliță scurtă utilizată de trupele auxiliare sau de vânători în perioada antichității și a evului mediu timpuriu. Acest dispozitiv militar structural era conceput pentru a oferi mobilitate maximă și penetrare rapidă la distanțe mici.
• adamsită — Substanță chimică toxică de sinteză din clasa arsenicalelor organice, utilizată din punct de vedere istoric ca agent de combatere a ricușeurilor sau gaz lacrimogen iritant în timpul Primului Război Mondial. Acest compus cristalin, numit științific clorură de 工具 fenarsazină, provoacă la inhalare iritații severe ale căilor respiratorii, strănut violent, greață și dureri de cap, fiind clasificat în prezent ca armă chimică interzisă prin tratatele internaționale.
• aerotransportat — Care este transportat sau expediat pe cale aeriană, cu ajutorul unui avion sau al unui elicopter; divizie militară, trupă sau echipament greu configurat structural pentru a fi deplasat prin atmosferă și parașutat ori debarcat direct în teatrul de operațiuni sau în zone sinistrate.
• Agatocle — Tiran și ulterior rege al Siracuzei (317–289 î.Hr.), personalitate marcantă și controversată a epocii elenistice, cunoscut pentru ambițiile sale militare și tacticile sale politice neîndurătoare. Născut într-o familie modestă de olari, a urcat pe treptele puterii prin forță militară, purtând războaie îndelungate împotriva Cartaginii și fiind primul lider care a mutat conflictul direct pe teritoriul african pentru a slăbi asediul asupra Siciliei.
• Agesilau — Nume propriu istoric de origine grecească; desemnează în special pe Agesilau al II-lea, faimos rege al Spartei din dinastia Eurypontizilor (care a domnit între cca. 399 și 360 î.Hr.), recunoscut pentru geniului său militar în campaniile din Asia Mică și în Războiul Corintic, fiind o figură centrală descrisă de istorici precum Xenofon și Plutarh.
• Aisne — Nume propriu geografic de origine galo-romană ce desemnează un râu important din nordul Franței (afluent al Oise-ului), precum și departamentul francez omonim situat în regiunea Hauts-de-France, cu capitala la Laon. În istoria militară universală, valea râului Aisne este recunoscută ca teatru de operațiuni strategice sângeroase în timpul Primului Război Mondial, incluzând bătăliile din 1914, 1917 (Ofensiva Nivelle) și 1918, evenimente care au marcat structural tranziția către războiul de tranșee pe Frontul de Vest.
• alala — Personificarea mitologică greacă a strigătului de luptă, considerată structural o divinitate minoră (daimon), fiică a lui Polemos (războiul) și însoțitoare constantă a zeului Ares pe câmpul de bătălie; prin extensie arhaică și culturologică, termenul desemnează însuși strigătul onomatopeic puternic, ritmic și terifiant rostit în cor de soldații eleni antici (atenieni sau spartani) în momentul șarjei, menit să satureze fonic spațiul și să provoace panică psihologică în rândurile armatei inamice.
• alalah — Formă ortografică alternativă sau variantă exclamativă pentru termenul 'alala', desemnând strigătul ritualic de bătălie ori personificarea acestuia în tradiția elină antică; onomatopee războinică utilizată structural pentru a simula fonic impactul și mobilizarea trupelor în momentul atacului. Ca entitate mitologică minoră, reprezintă ecoul înfricoșător al armatelor care mărșăluiau spre liniile inamice sub patronajul zeului Ares.
• ambarcare — Acțiunea de a ambarca (îmbarca) și rezultatul ei; operațiune logistică, administrativă sau militară prin care persoane, pasageri, trupe, animale ori mărfuri și materiale sunt urcate la bordul unei nave, ambarcațiuni sau aeronave pentru începerea unei călătorii sau a unui transport public. În transportul maritim internațional, reprezintă un stadiu procedural critic marcat de verificarea documentelor vamale și emiterea biletelor de îmbarcare.
• ambuscadă — Tactică militară sau metodă de luptă constând în așezarea trupelor într-un loc ascuns și avantajos, cu scopul de a ataca prin surprindere un inamic aflat în mișcare. În sens larg și figurat, termenul desemnează o cursă, o capcană neașteptată sau o situație dificilă organizată premeditat pentru a pune o persoană într-o poziție vulnerabilă sau dezavantajoasă.
• ambuscare — Acțiunea de a se ambusca și rezultatul ei; procesul tactic de poziționare mascată a unor unități militare sau elemente de atac în locuri strategice, cu scopul de a organiza o ambuscadă și de a surprinde inamicul. În sens figurat, termenul poate descrie acțiunea de a prinde pe cineva într-o capcană socială, juridică sau economică, ori tendința de retragere sau eshivare din fața unor responsabilități majore.
• amiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu gradul de general din armata terestră; ofițer de marină care deține acest grad și care are dreptul de a comanda o flotă sau o mare unitate navală. În sens istoric, termenul desemna comandantul suprem al tuturor forțelor maritime ale unui stat.
• andart — Membru al gherilelor naționaliste grecești care au luptat în Macedonia la începutul secolului al XX-lea împotriva bandelor înarmate bulgare (comitagii) și a autorităților otomane; luptător din rezistența greacă (ELAS/EDES) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Termenul definește structural un insurgent sau partizan elen animat de idealuri patriotice în conflictele din Balcani.
• antrepozit — Clădire, spațiu special amenajat sau depozit de mari dimensiuni destinat păstrării și conservării mărfurilor în condiții optime de siguranță, înainte de distribuirea, vânzarea sau vămuirea acestora. În legislația vamală și fiscală, reprezintă un regim sau un perimetru autorizat unde bunurile (adesea supuse accizelor sau taxelor de import) pot fi stocate fără plata imediată a datoriilor fiscale, până la punerea lor în circulație.
• antrepozita — A depozita, a stoca sau a plasa mărfuri și bunuri comerciale într-un antrepozit, în special sub un regim suspensiv de taxe vamale ori accize. Acțiunea implică preluarea în custodie, înregistrarea riguroasă în evidențele contabile ale depozitului și asigurarea condițiilor legale și tehnice de păstrare până la punerea bunurilor în liberă circulație.
• antrepozitară — Forma feminină pentru 'antrepozitar'; ca adjectiv, descrie o activitate, o structură, o autorizație sau o taxă specifică depozitării de mărfuri în regim suspensiv în cadrul unui antrepozit. Ca substantiv, desemnează o femeie care deține calitatea de manager, administrator, administrator legal sau gestionar autorizat al unui spațiu de depozitare vamală ori fiscală.
• antrepozitare — Acțiunea de a antrepozita și rezultatul ei; procesul logistic și administrativ prin care mărfurile sau bunurile comerciale sunt plasate și păstrate într-un antrepozit. În context fiscal și vamal, reprezintă regimul juridic suspensiv care permite stocarea produselor accizabile sau de import fără plata imediată a taxelor către stat, până la punerea lor efectivă în circulație.