#arcer

• aflictiv — Care implică o pedeapsă corporală sau o privare severă de libertate; privitor la o sancțiune penală care atentează direct la integritatea fizică ori la libertatea de mișcare a condamnatului. În istoria dreptului penal, termenul descrie acele măsuri represive care provocau suferință fizică directă sau izolare totală, spre deosebire de pedepsele pur pecuniare sau infamante.
• arcer — Unealtă rudimentară tradițională sau dispozitiv mecanic arhaic format dintr-un arc mic de lemn cu coardă, folosit pentru a imprima o mișcare de rotație alternativă rapidă unui sfredel, unui strung manual sau unui fus. În sens istoric, termenul descrie instrumentul esențial utilizat de meșteșugari, bijutieri sau tăbăcari pentru găurirea materialelor dure sau pentru aprinderea focului prin frecare.
• arcere — Formă arhaică sau variantă administrativă veche pentru termenul 'arcuire' ori, în anumite contexte juridice și fiscale medievale sub influență latină, acțiunea de a închide, a îngrădi sau a pune sub sechestru bunurile dintr-o ladă ori magazie securizată. Reprezintă un termen de circulație restrânsă, întâlnit exclusiv în manuscrisele de cancelarie sau în pravilele vechi.
• arceriu — Variantă ortografică veche sau regională pentru 'arcariu' ori 'arcaș'; soldat medieval specializat în utilizarea arcului sau meșter fabricant de arcuri. În documentele de influență catolică sau latină din Transilvania medievală, putea desemna un secretar, un păstrător al arhivelor ori un funcționar responsabil cu paza lăzii de valori administrative.
• areșcă — Formă regională, diminutivală sau populară utilizată în trecut pentru a desemna un loc de detenție improvizat, un arest mic, o carceră, o celulă rudimentară de sat sau vatra încuiată a unui turn de pază. În sens structural-etnografic, areșca reprezenta spațiul fizic restrâns folosit în comunitățile rurale ori în târgurile mici pentru închiderea pasageră a scandalagiilor sau a celor care refuzau plata taxelor.
• arestat — Care a fost privat de libertate în mod legal; persoană reținută sau încarcerată în baza unui mandat emis de organele judiciare. În sens structural, definește statutul procesual al unui individ aflat sub paza autorităților înaintea sau în timpul unui proces penal.
• arești — Formă de plural a substantivului neutru 'arest' (locuri de detenție, remize de reținere preventivă ori stări de privare de libertate); de asemenea, reprezintă persoana a II-a singular a modului indicativ prezent sau conjunctiv prezent pentru verbul 'a aresta' (tu arești / tu să arești) în variante flexionare regionale sau arhaice. În sens structural-instituțional, ca substantiv plural, descrie totalitatea incintelor securizate din cadrul secțiilor de poliție sau al garnizoanelor destinate reținerii temporare a suspecților.
• autospecială — Autovehicul de mare putere, construit, carosat și echipat structural cu aparatură, unelte, substanțe sau sisteme tehnice specifice, destinat executării unor misiuni speciale ori intervențiilor de urgență. Se utilizează pe scară largă pentru a desemna mașinile de pompieri, camioanele de descarcerare, vehiculele de jandarmerie, de poliție sau laboratoarele mobile de intervenție tehnică.