#aproximativ
- approximativ — Variantă grafică etimologică sau livrescă pentru cuvântul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea, măsura sau adevărul exact, fără a fi însă perfect riguros. Ca adverb, indică o aproximare temporală, cantitativă sau spațială, servind la stabilirea unor repere orientative și pragmatice în transmiterea informațiilor, gestionând o marjă implicită de toleranță.
- apropiativ — Care indică, exprimă sau servește la stabilirea unei apropieri, a unei aproximări sau a unei valori estimated ori orientative. În sens lingvistic structural, se poate referi la mărci morfosintactice sau valori semantice care sugerează orientarea direcțională către un reper spațial fără a-l atinge pe deplin.
- aprosimativ — Formă arhaică, regională ori hibridă din lexicul premodern utilizată ca variantă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un anumit punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
- aprossimativ — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele românești din perioada premodernă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ sau orientativ.
- aprostimativ — Formă alterată, regională sau hibridă născută din contaminarea fonetică populară dintre cuvintele 'aproximativ' și verbe ori substantive din sfera estimării sau apropierii; utilizat în graiurile nestandardizate pentru a exprima o valoare orientativă, nedeclarată cu precizie absolută.
- aproximare — Acțiunea de a aproxima și rezultatul ei; metodă științifică, matematică ori empirică prin care o valoare exactă, dar necunoscută ori greu de calculat, este înlocuită structural cu o valoare apropiată, acceptabilă din punct de vedere tehnic sau statistic.
- aproximat — Care a fost evaluat, calculat sau determinat în mod orientativ, fără a se urmări sau atinge o precizie absolută; mărime, valoare numerică sau ipoteză adusă foarte aproape de realitate prin metode statistice, matematice ori aproximări succesive.
- aproximatif — Formă arhaică, livrescă ori neologică timpurie utilizată în textele premoderniști ca variantă cu iz francez pentru adjectivul sau adverbul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
- aproximativ — Care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; evaluare structurală sau cantitativă bazată pe o estimare ori o marjă de toleranță acceptabilă. Ca adverb, indică o valoare orientativă, o apropiere numerică ori temporală stabilită în linii mari.
- aproximativitate — Caracterul, starea sau calitatea a ceea ce este aproximativ; proprietate structurală a unei cunoștințe, a unui calcul ori a unei ipoteze de a nu fi perfect exactă, dar de a deține o valoare operațională validă și utilă în contextul unei analize empirice.