#apocalips

• Alfa și Omega — Expresie metaforică de origine biblică, extrasă din textul Apocalipsei lui Ioan, care reunește prima și ultima literă a alfabetului grecesc pentru a simboliza divinitatea, eternitatea, Atotputernicia și totalitatea existenței. Într-un sens laic sau extins, sintagma este utilizată pentru a descrie principiul fundamental, esența absolută, începutul și sfârșitul sau totalitatea cunoștințelor și elementelor definitorii dintr-un anumit domeniu de activitate.
• anticrist — Impostor escatologic menționat în scrierile biblice Noului Testament care se va ridica în mod fraudulos ca un fals Mesia, opunându-se deschis învățăturilor lui Iisus Hristos înainte de judecata de apoi; adversar de temut al ordinii divine. În sens laic sau literar, termenul descrie o persoană extrem de rea, tiranică ori distrugătoare care contestă cu violență principiile eticii umanitare.
• antihrist — Personaj biblic, forță spirituală sau entitate malefică apocaliptică despre care tradiția creștină susține că se va arăta înainte de sfârșitul lumii pentru a se opune lui Iisus Hristos și a-i induce în eroare pe credincioși; în sens larg, persoană considerată de o răutate extremă, nelegiuită ori potrivnică canoanelor religioase. Reprezintă structural antiteza absolută a divinității creștine.
• apocalips — Catastrofă de mari proporții, dezastru planetar, distrugere în masă sau eveniment violent care provoacă sfârșitul unei civilizații ori transformări radicale și ireversibile în natură și societate; în sens contextual și figurat, descrie o stare de haos total, spaimă colectivă, panică generalizată sau un cataclism devastator declanșat de factori naturali ori tehnologici.
• apocalipsă — Catastrofă de proporții gigantice care amenință cu distrugerea totală a vieții, a unei societăți sau a întregii planete; în sens contextual și literar, reprezintă o situație de prăbușire structurală completă a ordinii sociale, marcată de teroare, haos, penurie sau distrugeri materiale masive provocate de războaie, pandemii ori dezastre naturale de mare magnitudine.
• apocalipsis — Formă arhaică sau livrescă pentru revelație divină absolută ori sfârșit catastrofal al lumii; text sacru de factură profetică ce dezvăluie destinele ascunse ale umanității și triumful final al forțelor cosmice binelui. În sens cultural extins, reprezintă manifestarea unei crize totale, terminale și ireversibile din punct de vedere istoric, social sau spiritual.
• Armageddon — Locul indicat în cartea biblică a Apocalipsei unde se vor aduna regii pământului pentru marea bătălie finală a zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic; (figurat) catastrofă globală, război devastator la scară planetară sau conflict apocaliptic de proporții cosmice capabil să determine distrugerea totală ori sfârșitul civilizației umane.
• Armagedon — Variantă ortografică simplificată, adaptată normelor fonetice curente ale limbii române, a cuvântului 'Armageddon'; indică același concept teologic al bătăliei finale din timpurile apocalipsei sau, în sens larg, o catastrofă inevitabilă de proporții colosale care amenință existența unei comunități ori a întregii planete.