#apesti

• anapest — Picior de vers în metrica antică greacă și latină, precum și în prozodia clasică modernă, alcătuit din trei silabe, dintre care primele două sunt neaccentuate (scurte) și ultima este accentuată (lungă). Ritmul generat de această structură are un caracter dinamic, sacadat sau ascendent, imitând un marș ori o mișcare accelerată, fiind utilizat istoric în cântecele războinice din tragediile elene, iar în poezia românească pentru a crea efecte de sonoritate viguroasă.
• anapestic — Care aparține anapestului, care este format din anapești sau se bazează pe structura acestui picior metric. În teoria literară, ritmul anapestic descrie cadența ascendentă obținută prin succesiunea constantă a două silabe neaccentuate și a uneia accentuate, fiind un ritm energic, dinamic, utilizat des în poezia cu caracter epic, satiric ori revoluționar pentru a sugera mișcarea alertă sau galopul.
• apesti — Formă verbală rară, regională sau arhaică însemnând a strânge, a presa, a înghesui sau a pune presiune fizică pe o suprafață ori pe un obiect (variantă fonetică sau derivată parțial înrudită semantic cu acțiunea de a apăsa). Se folosește uneori în graiurile locale pentru a descrie tasarea pământului ori fixarea strânsă a legăturilor.
• apestire — Acțiunea de a (se) apesti și rezultatul ei; proces fizic de tasare, presare sau strângere fermă a unei substanțe ori a unui material vrac, realizat cu scopul de a-i reduce volumul sau de a-i spori densitatea structurală. Apare exclusiv în graiurile locale din anumite comunități rurale.
• apestit — Care a fost strâns, presat, bătătorit sau înghesuit cu forță; material, sol sau obiect care și-a redus volumul în urma procesului de apestire, devenind dens, compact sau fixat strâns în legături.