#antropic

• antropic — Care se referă la activitatea umană, care aparține omului sau care este provocat, modificat ori creat de prezența și acțiunile sale asupra mediului înconjurător. În ecologia modernă, termenul descrie transformările profunde ale ecosistemelor naturale sub influența industrializării, urbanizării și exploatării resurselor de către societatea umană.
• antropism — Doctrină sau concepție filozofică antropocentrică care plasează omul și valorile sale în centrul universului sau al oricărui sistem de cunoaștere. În geografie și ecologie, termenul desemnează totalitatea manifestărilor, modificărilor și structurilor artificiale introduse de comunitățile umane în peisajul natural, reprezentând măsura transformării mediului înconjurător sub influența civilizației.
• antropobiocenoză — O biocenoză specială, profund modificată sau creată artificial de activitatea umană, în care comunitățile de plante, animale și microorganisme coexistă și interacționează strâns cu populațiile umane și structurile civilizației lor. Acest tip de ecosistem complex reflectă dependența dinamică dintre factorii biologici naturali și intervențiile antropice controlate.
• antropoclimatologie — Ramură interdisciplinară a climatologiei care studiază relațiile complexe și interdependențele dintre climă și specia umană. Aceasta analizează atât influența factorilor climatici asupra fiziologiei, sănătății, comportamentului și activităților omului, cât și impactul antropic asupra modificării climei la nivel local, regional și global prin urbanizare, industrializare și defrișări.
• antropocor — Descrie o specie de plantă ale cărei fructe, semințe sau spori sunt răspândiți în mod voluntar sau involuntar prin intermediul omului (proces numit antropocorie). Ca substantiv, reprezintă organismul vegetal vegetal care folosește activitățile umane, mijloacele de transport sau rutele comerciale pentru a coloniza habitate noi, adesea aflate la distanțe mari de arealul său de origine.
• antropocoră — Forma feminină pentru 'antropocor'; descrie o specie de plantă sau o populație vegetală ale cărei semințe, fructe ori spori sunt diseminați prin intermediul activităților umane. Ca substantiv, desemnează planta care utilizează vectorul uman, rutele comerciale ori uneltele agricole pentru a migra și a coloniza noi teritorii ecologice.
• antropocorie — Fenomen sau proces ecologic de răspândire și diseminare a fructelor, semințelor, sporilor ori bulbilor de plante prin intermediul omului, în mod voluntar (prin culturi, agricultură, horticultură) sau involuntar (prin haine, vehicule, transporturi internaționale). Reprezintă un factor major în antropizarea florei globale și în apariția speciilor invazive în noi ecosisteme.
• antropofită — Plantă introdusă într-o regiune geografică în mod voluntar sau involuntar datorită activităților umane și care s-a aclimatizat sau s-a naturalizat în noul mediu. În sens ecologic larg, termenul descrie speciile vegetale a căror prezență, răspândire și supraviețuire structurală sunt strâns legate de habitatele modificate ori create de societatea umană.
• antropofonie — Totalitatea sunetelor și zgomotelor produse de activitatea umană, de tehnologia sa și de infrastructura civilizației în cadrul unui peisaj sonor acustic. În ecologia modernă și bioacustică, antropofonia este analizată în contrast cu biofonia și geofonia pentru a măsura gradul de poluare fonică și impactul acesteia asupra comportamentului și comunicării speciilor de animale.
• antropogen — Produs, generat, cauzat sau modificat direct de prezența și activitățile economice ori industriale ale omului. În geologie și științele mediului, termenul este utilizat pe scară largă pentru a descrie factorii, poluanții, relieful artificial sau schimbările climatice actuale care nu au o origine naturală, ci sunt rezultatul direct al amprentei civilizației umane.
• antropogeografie — Ramură fundamentală a geografiei, cunoscută și sub numele de geografie umană, care se ocupă cu studiul răspândirii geografice a populației umane, al așezărilor sale, al activităților economice și al interacțiunilor complexe dintre societate și mediul fizic înconjurător. Această disciplină analizează modul în care comunitățile umane organizează, modifică și antropizează spațiul terestru de-a lungul timpului.
• antroposferă — Parte a biosferei și a învelișului geografic terestru care este modificată, controlată sau utilizată în mod direct de comunitățile umane; spațiul geografic planetar în care se desfășoară activitatea socială și economică a omului și care reflectă impactul tehnologic al civilizației asupra mediului natural înconjurător.
• antropozoogen — Care rezultă, evoluează sau se restructurează sub acțiunea conjugată și simultană a comunităților umane și a regnului animal asupra mediului înconjurător; concept ecologic ce desemnează habitatele, biocenozele ori formațiunile vegetale (precum pășunile alpine) a căror fizionomie actuală este produsul direct al exploatării agrare și al pășunatului domestic intensiv.