#antigen
- aglutinogen — Substanță cu rol de antigen, de natură proteică sau glucidică, situată pe suprafața externă a membranei eritrocitare, a bacteriilor ori a altor celule biologice. Interacțiunea sa structurală cu o aglutinină specifică din plasmă declanșează reacția de aglutinare, fiind elementul biochimic de bază care definește caracterul grupelor de sânge din sistemele ABO și Rh.
- alergen — O substanță de natură organică sau anorganică (antigen) capabilă să provoace o reacție de hipersensibilitate sau un răspuns imunitar exagerat (alergie) la organismele sensibilizate în prealabil. Printre cei mai răspândiți alergeni se numără polenul, acarienii din praf, mucegaiurile, anumite alimente (arahide, lapte, crustacee), unele medicamente ori veninul de insecte.
- alotip — Variație genetică sau determinat antigenic structural dintr-o proteină ori imunoglobulină (anticorp) care diferențiază indivizii din cadrul aceleiași specii. Această formă de polimorfism molecular reflectă prezența unor alele diferite la nivelul locusului genic corespunzător, fiind utilizată ca marker biologic esențial în studiile de genetică populațională, medicină legală și imunogenetică.
- alotipic — Care aparține sau se referă la alotip ori prezintă o variație structurală specifică unui subset de indivizi din aceeași specie. În imunogenetică, descrie determinanții antigenici sau modificările de secvență polimorfă ale proteinelor serice; în psihologie, poate face trimitere la comportamente sau trăsături adaptate extern ori determinate de factori complementari.
- anticorp — Moleculă proteică complexă (imunoglobulină) sintetizată de limfocitele B ale sistemului imunitar ca răspuns la pătrunderea în organism a unei substanțe străine (antigen), având capacitatea structurală specifică de a se lega de aceasta pentru a o neutraliza sau distruge. Această barieră biologică stă la baza imunității dobândite, asigurând apărarea împotriva bacteriilor, virusurilor și toxinelor.
- antigen — Orice substanță macromoleculară (proteină, polizaharidă sau toxină), de regulă străină de organism, capabilă să declanșeze un răspuns imun specific, determinând sinteza de anticorpi și reacționând specific cu aceștia. Ca adjectiv, descrie un element care posedă această proprietate imunogenă de stimulare a sistemului de apărare.
- antigenă — Forma de feminin a adjectivului „antigen” sau variantă substantivală utilizată în textele medicale mai vechi ori traduse pentru a desemna o substanță capabilă să declanșeze o reacție imună; descrie o moleculă, o proteină virală sau o structură celulară capabilă să stimuleze sistemul imunitar pentru producerea de anticorpi specifici.
- antigenic — Care se referă la antigeni, privitor la antigeni sau care are proprietatea de a acționa ca un antigen; caracterizat prin capacitatea de a stimula un răspuns imunitar specific. În virusologia modernă, termenul descrie mutațiile genetice ale virusurilor (cum ar fi variația sau deriva antigenică), procese biochimice prin care agenții patogeni își modifică proteinele de suprafață pentru a eluda anticorpii gazdei.
- antigenoterapie — Metodă terapeutică avansată bazată pe administrarea controlată de antigeni specifici (tumorali, virali sau bacterieni) în organism cu scopul de a stimula, reeduca sau intensifica răspunsul imunitar nativ împotriva unei patologii severe. În oncologia modernă, antigenoterapia include utilizarea de vaccinuri terapeutice personalizate concepute pentru a antrena limfocitele T să recunoască și să distrugă celulele maligne fără a afecta țesuturile sănătoase.
- autoanafilaxie — Formă severă și rară de reacție de tip anafilactic (hipersensibilitate acută) declanșată în interiorul organismului de către propriile substanțe sau proteine modificate patologic, acționând ca autoantigene, fără a fi necesară introducerea unui alergen exterior din mediul înconjurător.
- autoanticorp — Anticorp produs de sistemul imunitar al unui individ care, dintr-o eroare de recunoaștere funcțională, este direcționat patologic împotriva propriilor celule, țesuturi sau constituienți moleculari ai organismului gazdă; factor central în declanșarea, evoluția și diagnosticarea clinică a bolilor autoimune.
- autoantigen — Constituent molecular normal, macromoleculă, proteină sau structură celulară proprie unui organism care, în condițiile unei disfuncții a toleranței imunitare, este recunoscută în mod eronat ca substanță străină (antigen) și devine ținta unui atac declanșat de propriul sistem imun.