#antal

• aliterar — Care aparține aliterației, privitor la aliterație sau bazat pe repetarea simetrică a unor consoane ori grupuri de sunete; caracterizat prin armonie consonantică menită să sporească muzicalitatea unui enunț. În analiza structurală a textelor, termenul descrie un element, un procedeu sau un tip de text construit în mod deliberat în jurul acestui tip de corelație fonetică suprasegmentală.
• antal — O veche unitate de măsură pentru capacitatea lichidelor (în special pentru vin), utilizată istoric în regiunile Europei Centrale, inclusiv în Transilvania. Reprezintă, de asemenea, butoiul de lemn de dimensiuni medii care are această capacitate specifică, situată de regulă între cincizeci și o sută de litri, în funcție de standardele locale și de epoca de utilizare.
• Antală — Nume de familie românesc, rar întâlnit, provenind dintr-o derivare onomastică regională sau dintr-o poreclă asimilată în timp ca patronim stabil. Ca element structural onomastic, acesta reflectă transformările lingvistice locale din anumite comunități rurale, fiind utilizat ca marcă de identificare a descendenței familiale.
• antalgic — Care are proprietatea de a calma, de a diminua sau de a suprima senzația de durere; analgezic. Ca substantiv, desemnează orice substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic administrat cu scopul de a bloca transmiterea semnalelor dureroase către sistemul nervos central, fără a induce pierderea conștinței.
• Antalya — Oraș de dimensiuni mari, port la Marea Mediterană și reședință administrativă a provinciei omonime din sud-vestul Turciei. Situat pe coasta sudică a Anatoliei, într-un golf mărginit de Munții Taurus, orașul este renumit la nivel mondial drept capitala turismului de pe Riviera Turcească, având o structură urbană complexă ce îmbină vestigiile istorice romane, bizantine și otomane cu infrastructura hotelieră modernă.
• babalău — Termen popular și regional cu nuanțe depreciative folosit pentru a descrie un bărbat bleg, nătâng, leneș, lipsit de energie sau greoi în mișcări și gândire. În unele contexte folclorice sau superstiții rurale, cuvântul desemnează o sperietoare de copii, un duh nocturn fictiv ori o mască grotescă utilizată în jocurile carnavalești de iarnă, sugerând o apariție bizară, deșirată sau comică, menită să stârnească râsul ori o teamă ușoară.